mai bine nu...

nu o sa fim niciodata intregi... suntem jumatati acum si vom fi jumatati si cand ne vom intalni jumatatea... pentru ca mereu vrem mai mult...

te'ai trezit vreodata dimineata si ti'ai spus ca nu mai vrei nimic de la viata? ca le ai pe toate si nu iti mai doresti nimic? bineinteles ca nu... nimeni nu a facut'o... din cauza asta avem gandire... pentru a ne ajuta sa re refacem realitatea ori de cate ori avem impresia ca lucrurile merg bine.

Cel mai mare defect si cea mai mare calitate in acelas timp... frumos paradox gandirea asta... toti o avem si toti suferim de aceeasi boala... gandim!

cat de bine esti inradacinat in gandire.. aici difera de la caz la caz... fiecare are propria istorie si fiecare este unic! la fel ca toti ceilalti...

deseori idealizam ceea ce vrem sa ne inconjoare... si dezamagiti de ceea ce avem palpabil gasim refugii in lucruri similare... apropiate dar fara acelas efect... si egoismul si lupta pentru fiecare individ in parte este mereu acerba... gandim ca vrem ceva si mergem si il luam... poate crezi ca iti gasesti o persoana langa care sa realizezti toate lucrurile care le doresti... este doar un ajutor de care ai nevoie.. si el vede in tine tot un ajutor.. si asa ne ajutam reciproc sa ne mintim in finecare zi... ne cultivam minciuna asta si o lasam sa creasca... nimeni nu este pe deplin multumit cu viata pe care o duce si incearca in fiecare secunda sa o schimbe... pana si in somn visam la ceva mai bun... cand avem cosmaruri.. nu sunt decat reflexii ale partii noastre negative care ne spune ca nu o sa reusim.. si culmea.. parte aia are dreptate... pentru ca intotdeauna mai exista ceva de facut... niciodata capodopera asta de viata nu este un produs finit... mereu un semipreparat... mereu in dezvoltare... (acum ma gandesc la mancare)... apropo... n'am gasit pana acum mancarea perfecta... sunt un gurmand si in ciuda kilogramelor afisate.. in suflet sunt obez... caut mancarea care sa ma satisfaca pe deplin... femeia careia sa ii dau mereu dreptate si linistea de care oricine crede ca are nevoie...

nu se va termina lupta asta niciodata... cand eu nu voi mai fi.. ereditar o voi transmite mai departe... daca voi avea norocul asta... sau poate ghinion... ghinionul viitorului suflet care va duce mai departe ceea ce eu nu am realiza o viata... ceea ce nici unul din oamenii care au trait pana acum nu a inteles... batalia asta cu implinirea nu o vom castiga niciodata!...

ramane sa ne bucuram de placeri simple, de clipe si momente intense prinse in doar cateva secunde... de atat ne bucuram o viata... retinem doar cateva aspecte memorabile si nimic mai mult... ne intoarcem in pamant si toata chimia adunata in noi... se duce acolo unde nu este evaluata... complex si rudimentar, avansat si decazut, minunat si scarbosenie... omul paradoxal.. omul anului 2007 nu este cu mult mai destept decat omul de anul trecut si cel de acum cativa ani sau poate ceva mai multi in urma... studiile mereu demonstraza ca... sperante, sperante.. aceiasi copii au avut si ei si normal sa se fi dezvoltat mai mult decat parintii lor... se adaptau vremurilor... asa cum o fac si pustii astia mici acum... vor fi mai destepti ca noi pana la varsta majoratului si nu vrem sa acceptam asta... intelepti nu... tre sa fi tanar si prost pentru a ajunge batran s iintelept... dar este lectia fiecaruia spre a fi invatata...

invatam... omul cat traieste invata.. semn ca nu stie nimic sau ca vrea mai mult.. niciodata multumit cu ce are... mereu vrea nevasta vecinului.. masina lui... si cand si le ia... va avea mereu.. un alt vecin... ce sa'i faci... suntem multi... trebuie sa ne invecinam...

barbatii neimpacati cu ei devin misogini si femeile dezamagite... feministe... n'as vrea sa vad copii facuti din cele doua grupari.. ar fi prea trist... probabil ar iesi direct roz si in trend... mici poponari care le'ar da sfaturi parintilor despre cum sa se imbrace... casual sau office...

minunata facatura asta... asta mica de tot care ne va duce mai departe numele si esecurile... pentru ca tot se transmite.. daca nu genetic... ii dezorientam in copilarie... nu exista educatie perfecta asa ca nu mai speram... oricum nu o sa fie multumit nici el nici tu pentru ca amandoi vreti mai mult... venim toti din aceiasi samanta si cateodata imi doresc sa fi fost inghitita nu data spre fertilizare samanta aia... poate avea un inteles mai profund...

ciudat este ca vrem din ce in ce mai mult... in haine si responsabilitati vrem din ce in ce mai putin.. si totusi este si asta o forma ca vrem mai mult... fortam limitele proprii, ale celor din jur, ale locului in care stam si daca inainte traiam in medie pana la o suta de ani acum regresam cu cateva zeci mai putin si construim cladiri pentru a incapea de trei sute de ori mai multi oameni ca acum trei sute de ani raportat la metru patrat...

ne imbacsim vietile cu toate si cumparam ceea ce nu avem nevoie doar ca sa avem... obsedati de termenul asta.. a avea.. a detine.. este al meu... azi ceva... maine ceva.. umplem in ani podul cu porcarii sau unii mai buni la suflet (sau fara loc in pod) le dau mai departe ca raceala... sa se bucure si altu de ceea ce am avut eu... de acel ceva pentru care am trudit si acum sunt plictisit de el...

nu trebuie sa'ti suporti partenerul pentru ca vrei mai mult.. si mergi din nou la pescuit... nu'ti mai vrei masina pentru ca nu iti mai incape inca o sacosa de cumparaturi si iti iei una mai mare... vrei mai mult pentru ca asa esti... se intampla tuturor.. nu ai doar tu boala asta... atatia ani de evolutie si pentru boala asta inca nu s'a gasit tratament... defapt.. ce pretentii sa ma aici cand nici pentru o amarata de celula canceroasa nu s'au gasit desteptii sa ii dea de cap...

Ziggy Marley - Drive

who's gonna tell you when
it's too late
who's gonna tell you things
aren't so great
you can't go on
thinking nothing's wrong
who's gonna drive you home tonight

who's gonna pick you up
when you fall
who's gonna hang it up
when you call
who's gonna pay attention
to your dreams
who's gonna plug their ears
when you scream

you can't go on
thinking nothing's wrong
who's gonna drive you home tonight

who's gonna hold you down
when you shake
who's gonna come around
when you break

stie cineva melodia asta?

pam pam pam pam
pam param pam pam
pam pam pam pam
pam param pam pam

la la la la
la la la la

pam pam pam pam
pam param pam pam
pam pam pam pam
pam param pam pam

naa naa na na na na
naa naa na na na na

pam pam pam pam
pam param pam pam
pam pam pam pam
pam param pam pam
pam pam pam pam
pam param pam pam
pam pam pam pam
pam param pam pam

la la la la
la la la la

Ea in cautarea Lui

Adiere de vant
Ideea din gand
Si gandul imi fuge la tine...

Sa sun sa'ti spun?
Sa'ti spun ce simt...
Sau poate pe altcineva ai
Si m'as umple de venin
doar auzind....

Poate ca ai fost doar o inchipuire...
Si cat am stat pe langa tine
Ma agatam de o idee...
Ca ai fi o persoana dupa placul meu...

Le ai si tu pe ale tale si nu le'am cunoscut si eu
caci eram intr'un colt privind
asteptam sa marturisesti
ca in secret ma iubesti
sau poate doar ca ma privesti cu alti ochi decat cei cu care privesti restul lumii

m'am gandit o vreme ca nu's un om special...
si mai fi vazut pe mine... iar restul banal...
mi'a trecut ideea, fiindca ma cunosc...
sa ma pun la indoiala... n'are nici un rost!
sunt doar jumate ce e drept.. si am sa caut poate o viata
sa vina cealalta jumate sa ma scoata din ceata.

sunt mic acum si am sa'nvat
ce inseamna ratarea
ce'nseamna sa gresesti
sa'mi dibuiesc indemanarea

nu ma grabesc desi as vrea
sa cunosc mai repede pe cineva
sa stie sa iubeasca, fara sa fie invatat
sa fie langa mine, cand nu este chemat
omul acela drag ce nu pot sa'l refuz
omul cu care nu ma simt confuz

The Valet

I'm sorry that I promised you poems, I'm sorry that in those times it seemed so true... I believed in you!

Some time ago, my heart was lost... I miss my heart the most... and now she's gone and all that I cared for, goned with her...

It will pass some time before another heart will grow instead... I hope until then i'll not be dead!

I lived the moment for so long and so intense and now I'm lost from all the present and past tense.

I'm sorry that I wasn't good enough. I hope someone will fill that place for me. Live happy and free cause you'll never hear anything from me.

Sinceritatea sperie...

S'au dus zilele de moralitate si coloana vertebrala... s'au dus zilele de sinceritate... adevarul doare si nu trebuie spus... asta daca vrei sa stai in rand cu ceilalti...

Moralitatea... ceva.. candva.. odinioara... bunaoara.. nu acum! Acum trebuie sa calcam in picioare tot ce sta pe langa noi si in fata noastra... asa cred unii ca reusesc in d'ale serviciului, d'ale carnavalului si alte situatii din cotidian...

Poate ca nu sunt pregatit sa renunt la partea asta de sinceritate.. si poate ca sunt ipocrit sa ma cred 100% sincer... adevarul este ca am ocolit si eu cateva subiecte pentru a nu deranja sau pentru spalarea pacatelor... dar.. o limita ar fi binevenita...

Ca n'ai curaj sa spui in fata ce esti si ce te doare... problema ta...
Ca nu vrei sa asculti cand spun ce am de spus... din nou... problema ta...
Problema mea ramane sa mi'o rezolv singur... ai putea sa faci tot asa.. sau fi original... fa ca tine!

Drumul meu...

Ce e in urma'n urma las
Si am sa fac aici popas
Caci privelistea'mi prieste!
Stai si tu si'ncet priveste
Seara cum se lasa...

Aproape gata!

O cutezare... nimic mai mult
Ce nu'i precum vorba in vant
Ar face cat o mie de poze,
O poza cat o mie de cuvinte
Si o inmultire ce o fac usor in minte... unii!

Un glas ce iti sopteste
Ca tot ce e... si ce iubeste
esti tu!

O farama din tine sa ajunga departe
sa treaca peste ape
si sa treaca de lume
fara sa se opreasca...

Dar cine sa'ndrazneasca?

Cum sa vorbesti deschis?
Cum sa le spui ce simti?
Cand tot ce ai vazut
Te'nvata cum sa minti...

Cata idolatrie si cata ingamfare!
Cata omenie?
Sau cata... cutezare?

Ar fi absurd sa cauti,
Sa cercetezi nu poti!
Caci tot ce ai in mana
Sunt vorbe de netoti...

Cei ce'au gandit, au scris, au reusit
Sa iasa din tipare
Dar de materialul cel din carne
Nu au avut scapare!

Nemuritor sau fericit
Nu ai sa fii vreodata!
Si cu speranta ai sa mori...
Si cu speranta luata!

Ramane numai clipa
Nedespicata'n doua
Ramane numai ploaia
C'o picatura, doua.

Traiesti sau supravietuiesti
Te bucuri de moment sau nu
Sunt intrebari la care
Ai sa'ti raspunzi doar tu!

Nu te lasa furat
De bogatii in vant
Caci clipa ce'ai pierdut
N'ai s'o mai vezi nicicand!

Simte acum
Spune ce simti
Si daca poti fara sa minti
Ai castigat un fan!
Al tau pe viata'ndatorat
Sunt eu, omul ce'a ascultat
Si martorul tacut am fost
Cand te'ai descatusat!

Adevarul nu'i usor...
Si'l insoteste ura!
Caci toti cei ce'ncontinuare mint
I'au simtit anvergura...

Si de povesti ne'am saturat
Si adevar noi cautam...
Dar intrebarea ce'am in cap...
Suntem pregatiti sa'l asumam?

Caci adevarul asta dureros
Este un adevar comun
Si cel ce'i slab sau pantecos
Nici unul nu a fost imun.

Ne'a atins pe toti usor
Minciuna, nepasarea
Si au urmat pe'acelasi coridor
Mastile si Indignarea
Personaje mari in aste vremi,
Nu ca odinioara!
Cand tot asa lejer umblau
Din casa in cascioara.

Nu au omis pe nimeni
Pe toti ne'au cam vrajit...
Si atatia ani de vrednicie
Suntem tot un troglodit

Pacat de cei ce'au incercat...
Caci incercarea e'n zadar
Si doar pe tine te'ai schimbat
Caci cu restul esti pe'un zar
Si nu dai sase-sase.

Si nu ramane decat sa retrag
Ce am indrugat mai sus
Era asa.. un gand fugar...
Este tarziu si sunt putin pe sotii pus...

Stia el ceva...

" Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc ...

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran.
Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii...

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine....

Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice."
Gabriel García Márquez

...

Nu ar fi trebuit sa te lasi intr'o doara...
Doar trupul ti'a murit, sufletul n'are sa'ti moara...

Te lasi o prada si esti pacalit
Ca te asteapta lumea de din colo...
Rai sau iad pentru o etenitate sa fii viu...
Si o minciuna mai mare... nu stiu
Te amagesti in fiecare zi
ca ai sa traiesti destul sa fi facut ceva
Si sufletul nu are sa'ti moara!

Viata e lunga si plina de invataturi,
De regrete si suspin, de cazaturi
Caci nici o minte ce'a zacut pe'acest pamant
Nu a trait far'de'un regret in gand...

Viata e lunga si o traiesti cum vrei,
Si tot astepti o prada ca sa iei... cu tine...
Si totu'ti se invarte mereu langa bani...
Se tiparesc milioane zi de zi...
si sunt asa banali!

Traieste clipa si fa ce vrei sa faci...
Fa lucruri simple si nu da celorlati _ crezare...

Caci suntem oi supuse far'sa vrem
unui indoctrinat sistem
unde numai cei ce au, vor avea mai mult...
si tu oricat de tare ai striga...
pentru ei, ramai tot mut...

De carapacea asta esti satul ca mine...
si'ai vrea sa spui ce ai pe suflet... ce ai in tine...
si zi de zi testezi o doza de rebeliune...
dar nu ai sange sa faci totul ca tine...

toti cei batrani dau sfaturi si'ti spun cu ce'au gresit...
dar viata lor nu e a ta, au trait diferit!
si ce'au gresit si'acum regreta... se poate sa nu fie'al tau
dar ei incearca sa se vindece pe ei...
sperand ca tu sa te indrepti prin ei...
sunt doar batrani ce'si cumpar'un bilet in rai...
de tine depinde daca nu, sau daca dai...

traiesc cu gandul ca'i va astepta dincolo
o judecata si o eternitate'n rai
dar nu s'a'ntors nimeni sa'ti spuna...
ca la tine tre' trambita sa ai...
ca acolo nimeni nu ti'o da pe'a lui

Ne amagim cu gandul asta nefiresc
nu e corect si ne'am mintit destul...
veniti voi cei ce ati trecut de mult
si da'ti si mie'un semn!

nu am sa'mi schimb ceea ce sunt
pentru mandria voastra
si de'am sa mor.. chiar si'n curand
raman tot pasarea maiastra
de albatros
caci pentru nimeni si nimic,
n'am sa ma las intors!

gandesc ca poate intr'o zi
voi gasi fericirea
si lucrul marunt ce il cer
imi va'ndeplini menirea

lumea nu vreau s'o cuceresc,
nu imi doresc palate
sa fiu iubit si sa iubesc,
sa fiu cu tine'n noapte!
sa fiu acelasi egoist,
sa ma gandesc la mine
si'n ziua cand voi fi iar trist
sa plec sa uit de tine!

sunt doar un calator mai trist
satul de'atata drum
m'as potoli oricand sa stau
sa ma bucur de'un fum
sa nu'mi doresc decat putin
si sa rezolv o parte
sa'mi numar zilele de chin
si de cat soare am parte...

nu imi doresc sa ma'ntelegi
caci poate simti la fel
dar ce vor ei ca sa gandesti
iti dau tie, un alt tel...

sa'ncerc m'am saturat...
atatea am ratat
si de trecut pe langa mine multe'au fost
si le'am vazut dar pe atunci nu le dadeam vre'unu rost

de regretat.. nu am nimic
caci gandul m'a purtat mereu
si daca atunci am spus ca fac
acum vad doar unde'am gresit

dar din greseli invat..
si poate am sa fiu mai bun
si poate intr'o zi am sa rasfat
un suflet cald cu parul brun

sau poate nu!

pacat ca ai plecat fara sa lupti!
pacat ca m'ai lasat sa lupt cu mine!
pacat ca nu ai inteles ce te'n conjoara si sa profiti sa vezi doar ce e bine!
in spate ce'ai lasat, cu dor se uita'n urma
si vietii tale ai considerat ca e mai bine sa'i pui carma ... si ai virat brusc

n'am sa te judec caci nu pot
am inteles numai o parte...
tineai la toate si la toti
erai precum o carte
ca noi toti erai,
dar tineai coperta'nchisa
si de citit te mai citeam
cand erai beat si o uitai deschisa

de ce ai fost atat de las
de ce'ai plecat asa devreme
de ce'ai vrut copilul sa'ti planga
si nopti si zile'n perne...

poate'ntr'o zi am sa'nteleg
si'am sa'ti respect "curajul"
si n'am sa fiu copilul bleg
ramas numai cu anturajul...

deschide'te!

n'am sa mai spun ce am mai spus...
n'am sa mai vreau ce am mai vrut,
caci inteles nu m'am facut
si de'ncercat am incercat...

oi fi eu deficitar
in comunicare...

n'am sa mai lupt pentru o farama de speranta
cand firesc era sa vina de la sine...
sa vreau sa fi atata langa mine
si dimineata tot singur sa ma trezesc...

oi fi eu exagerat
in exprimare...

n'am sa mai incerc sa iau
ce de drept nu'mi apartine...
caci libertatea ta
nu ti'o poate lua nimeni..

oi fi eu pretentios
in... oare?

n'am sa mai fac nimic..
am sa astept sa te decizi odata
sa'mi spui ce vrei cu viata ta
cu'a mea... cu ale noastre

oi fi eu prea mic
si nu inteleg...

n'am mai fost sigur de ce simti
si ai lasat un loc destul de mare
intre noi si ce dorim
sa facem... nu sa fie intamplare...

eu imi doresc sa te decizi,
sa fie ca'nainte
sa imi zambesti mai des ca azi
sa uiti iar de tine

dar poate cer prea mult...

New Post

The world's not mine to take
And I'll just leave it there
I'm just a turist here
My lands are just... elsewhere!

I'm filled with hopes and dreams
But they aren't mine
They were here before... it seams
And I shoud drink my sorrow, in tears
... or wine

In none, I think... I'm just not right
Cause all my fears lie here nearby

Weekend unde esti?

am intrat in randuri... si nu este un sentiment foarte placut... cotidian de luni pana vineri, monoton de la opt la cinci...

te trezesti la sase si te uiti la ceas... dupa ce te mai intinzi un minut il pui sa sune la si un sfert si speri ca in sfertu' ala de ora recuperezi ce n'ai putut acumula in cateva ore de noapte... si inchizi ochii si ii deschizi imediat deoarece alarma insistenta anunta cele cinsprezece minute fix trecute de ora sase... si cu pasi lenesi te indrepti spre baie... aprinzi lumina, intri si arunci un ochi in oglinda... te privesti si vezi cearcanele... te speli sa le speli si te stergi sa le stergi... tot acolo sunt... le ignori si arunci ceva pasta de dinti pe periuta.. in tot acest timp te privesti in oglinda... te cureti ca'n reclamele cu stomatologii sfatuitori si clatesti bine dupa... te'ai inviorat cu un dus si te duci sprinten spre camera.. esti in intarziere... te imbraci cu hainele puse de seara si cu geanta la umar ai iesit grabit pe poarta... ajungi la metrou si de aici incepe monotonia.. sau poate nu... in fiecare zi.. alte fete in metrou asteapta sa iasa in evidenta... care de care mai somnorosi.. mai prinsi in ziare sau altii care verifica tot in stanga si in dreapta, poate poate le face si lor cineva cu ochiu'...

ajuns la munca.. te pui si iti bei cafeaua.. fumezi o tigara.. si in cazul meu... deschizi calculatorul... verifici mailurile se servici si te apuci de treaba... o treaba care te tine pana pe la unspe-doispe cand iti aduci aminte ca iti este foame... te opresti din munca pe care o faceai atat de concentrat si incepi sa infuleci... termini si iesi la o tigara... si atata extaz numai in intervalul opt-pranz... deja esti entuziasmat.. mai sunt cinci ore.. si pleci spre casa.. nu ajungi acasa.. dar iesi din climatul care iti aduce atat fericire si implinire... profesionala bineinteles....

dupa un lung si obositor drum spre casa... (oricat de aproape de casa ar fi locul de munca... tot lung si obositor este drumul...) ajungi acasa si te opresti in baie... in cazul baietilor.. ai tinut destule in tine toata ziua si trebuie sa te eliberezi emotional... te bagi apoi in dus.. si dupa o jumatate de ora de cantat iesi ca nou... si pana la pat te simti un al om... acolo... langa el.. te pierzi si te afunzi in perne cu gandul ca stai jumatate de ora sa iti revii putin ca dupa trebuie sa o iei din loc cu treburile celelalte... si le rezolvi si p'alea si ajungi acasa la zece si poate mai vezi un film sau o telenovela si adormi pe la unspe si a doua zi.. o iei entuziasmat din loc cu gandul ca este o noua zi de afirmare, ca astazi este ziua in care cineva (sefu) iti va aprecia munca si vei vedea asta la urmatorul salariu cand iei ceva mai mult si in fata colectivului te va da exemplu si toti te vor privi cu dispret ca le'ai rupt monotonia proprie ... aha.. mda.. sigur!

...s'a rupt panza lu' spaidarmen...

s'au dus vremurile cu eroi... vremurile de cavaleri si ii vedem acum doar trecand in viteza pe langa o imagine.. a ceea ce candva era un ideal pentru care multi isi sacrificau tot... traim intens? traim in graba? chiar nu avem timp sa ne bucuram de placerile simple?... atat efort pentru a avea putin confort... atata sarguinta pentru putina liniste domestica... vedem eroii de alta data doar prin filme sau carti, benzi sau desene animate si nu retinem decat ca au batut in lupta sute de inamici, cat de bine manuiau sabia sau cat de tare arata atunci cand arunca in aer douazeci de masini...

Nu mai avem timp sa cercetam idealurile lor sau framantarile.. ce i'a determinat sa faca lucrul maret pe care l'au facut... privim acum doar eroii comerciali, al caror motiv de a face ceva care implica foc, explozii si impuscaturi.. este razbunarea... nimic profund, nimic prea greu de digerat... nu de alta.. dar nu avem timp sa ne gandim prea mult.. preferam doar "actiunea"... ideea.. putin conteaza atunci cand pe sticla apar doi sani voluptuosi si cateva miscari de lupta... putin ne pasa de idee... vedem doar actiunea.. nu mai avem eroi si nici idealuri... printre visele oamenilor.. nu se mai numara visele de alta data... ne multumim cu o casa, o masina.. si o familie care sa ne suporte la batranete... sigur.. pentru familia mea.. la batranete eu voi fi eroul lor.. pentru ca am reusit sa trec de toate luptele cu mine insami si ceilalti pentru a'i aduce acolo unde vor fi... si totusi.. este indeajuns?

Nu mai avem nevoie de eroi.. avem nevoie de victime... privim in jos tot timpul si de aceea vedem intotdeauna mizeria.. poate daca am privi spre stele.. am spera in ceva mai bun.. si increderea asta in noi ne'ar ajuta sa fim mai sus...

Viata e simpla! Noi ne'o complicam...

... Multumesc! ...

Ma intelege...

Ma intelege si de aici incepe tot...
Intelege ce simt, ce gandesc, ce vreau...
Si de aici continua..
Lasa de la ea... si in schimb...
Ii raspund cu aceiasi moneda...

Imi place sa fiu eu... si cine ma schimba... ma pierde...
pierd si eu...

Incotro?

Pierdut sunt din nou...
In randuri,
In ganduri,
si printre randuri n'am,
nici cratima n'am
si nu stiu unde s'o gasesc...

Aici sunt acum
Fara busola...
Incotro?

N'am unde...

Nu ma mai stiu ...
Nu imi mai apartin ...

La rascruce stau ...
Incotro?

L

nu'mi spune vorbe
caci vorbele'ti sunt goale
si fapte vreau
si aici vreau sa fi
acum si pururea si'n vecii

nu'mi spune soapte
nu'mi spune cat ma adori
nu'mi spune ca ma iubesti
cu capul
nu'mi spune ca te'ai schimbat
ca totul e adevarat
cand stii ca nu e chiar asa...

nu'mi spune nimic
taci
fi langa mine si curgi
clipa nu ne'o poate fura nimeni...

ud sa fiu si roua de pe mine
sa fie a ta
si seara toata si ziua lunga
sa stau si sa'ti privesc privirea

in ochi sa'ti vad un singur chip
pe mine
si altul de'a avea sa vie
sa fiu tot eu in mintea ta
si sa il minti...
sa te gandesti la mine...

sa fiu doar eu,
sa fi doar tu
sa stau cu tine
sa fi cu mine
sa fim doi... sa fim unu'

unu punct.

pretentii infantile...

...

... oboseala ...

in fiecare zi aceleasi fete triste.. si eu .. o alta fata trista printre ele.. ne completam reciproc in tristete si ne schimbam energiile intre noi tristii...

in fiecare zi cotidianul de care ai atata nevoie sa scapi.. de care esti atat de ancorat si iti este atat de necesar stabilitatii impuse de altii...

in fiecare zi... aceleasi ganduri legate de seri cu stele pe la munte si gratare la iarba verde... ne'am nascut obositi... cand ar fi bine sa luam o pauza?

unii iau pauza de cand s'au nascut.. si sunt purtati pe brate toata viata, unii o iau la pensionare si unii... intre cele doua extreme...

te prinde senzatia de siguranta dupa care ai tanjit atat.. si realizezi ca este monotona.. ca te plictiseste teribil si ca vrei aventura.. vrei sa risti... vrei sa faci ceva nebunesc... cine te tine?

daca toata viata era conturata in jurul banilor, in jurul palpabilului si a sigurantei... poate ca eram linistiti ca in Atlantida si fericiti ca in ... ce sa mai ... nu'mi vine nici o alta comparatie legata de fericire.. toata lumea a fost nefericita... poate fericirea a fost doar o stare de moment.. si cine a avut'o.. a fost preocupat sa traiasca acea clipa.. nu sa o relateze in cuvinte care oricum nu exprima tot ceea ce simtea..

greu sa faci fata presiunilor, responsabilitatilor si nevoilor celorlalti si sa'ti mai aduci aminte si de tine... probabil la sfarsit de zi cand esti bucuros ca ai prins un dus si un loc in pat... poate o fila de poveste, poate o secventa de film...
iti vei trai viata asa cum iti doresti si nimeni nu iti sta in cale... daca vrei ceva.. il vei avea.. nu este decat un pas.. un pas pe care... trebuie sa il faci singur... un pas care nu depinde de nimeni altcineva decat de tine insuti... si atunci.. ca'i totul negura in juru'ti... cine e de vina? ca nimeni nu te iubeste... ca n'ai un sufletel seara langa care sa adormi imbratisata... cine e de vina? viata'i simpla... gandirea noastra o face complicata.. si din alba sau neagra... o dam in pantone sau alte culori formate din coduri multe si nu intotdeauna usor de memorat... viata nu e nici alba nici neagra... este roz... restul... depinde de tine!

...

da'mi cuvintele care nu'mi spun nimic
da'mi cuvintele care'mi spun totul!

cuvintele care nu descriu nici pe jumatate din ceea ce simt pentru tine...
cuvintele care nu spun nici pe sfert cat ar trebui sa spuna despre mine...

... a inceput o noua luna ...

s'a lasat cu frig... sa fie timpul schimbarii in garderoba? probabil... a inceput prima luna de toamna... odata cu frigul sau racoarea pronuntata de azi de dimineata am simtit si alt fel de "racituri" in jurul meu... se racesc relatii... unele ingheata altele se destrama sub presiunea ghetii. Egoism, neincredere si orgoliu... combinatia perfecta pentru nereusita.

Daca vrei poti si daca vrei ai... ti se spune des, ti se spune constant... propaganda optimista sau adevar? Ajung sa cred ca nu se vrea indeajuns pentru ca pe zi ce trece vad tot mai multe relatii la rece...

Am nevoie de spatiu... sa fiu un om independent... sa nu mai ai atatea pretentii si sa lasi lucrurile sa mearga de la sine... in schimb am pretentia ca tu, cel de langa mine, sa faci numai ce vreau eu, sa am dreptul sa fiu gelos si mai ales... sa profit de tine numai cand imi doresc...

Poate cuvantul profitat este putin cam intins dar numai asa te simti cand o persoana te cheama numai atunci cand are chef de tine... numai cand ii este prielnic timpul... Afirmi ca tii la cineva, ca il iubesti si totusi il jignesti cu demonstratii de acest gen. Iubesti pe cat daruiesti, primesti ceea ce oferi si de multe ori privirea partenerului iti este o oglinda in care te privesti daca tu... faci tot ce se poate si dai tot ceea ce se poate da pentru relatie.

De ce vrei... ce imi ceri si in schimb primesc aceleasi replici?... am fost o vreme in aceasta incertitudine si am dat initial vina pe mine... poate din respect pentru ea... n'am vrut sa o vad mai mult decat ca persoana pe care o iubeam.. si numai sa o fi invinuit de ceva... ma simteam prost... iubeam ideea de "ea", iubeam ceea ce imi doream sa cred despre ea...

Oamenii sunt asa cum ii proiectam in mintea noastra.. nu ceea ce sunt ei defapt... sunt inchipuiri si interpretare.. si de multe ori interpretam gresit.

Am renuntat sa mai dau vina pe mine.. si mi'am inlaturat tentativa ei de a'mi insufla acest sentiment de vinovatie... un lucru las de altfel pentru ca este mai usor sa dai vina decat sa'ti analizezi obiectiv defectele... poate defectele le iubeam la tine si nu te'am vazut vreodata grasa, zbarcita sau usor indoctrinata... poate am vrut sa te vad cu alti ochi... am vazut dincolo de carcasa si de aparente si n'am judecat niciodata la prima vedere... iti multumesc sincer pentru ca ai avut curajul si toleranta de a sta langa mine cand am avut zile grele si m'ai sprijinit si m'ai inteles... poate ca asta a fost ceea ce am apreciat cel mai tare... ca m'ai inteles... ca te'a preocupat ceea ce simt si m'ai privit dincolo de aparente.. care probabil afisau o stare de paranoia... un obsedat... un inconstient.. un nebun... nu oricine poate privi dincolo de aparente... mi'ai dat ascultare... multumesc!

Si acum sa revenim cu picioarele pe pamant.. sau nu mai fim ironici si sa spunem lucrurilor pe nume... practic ne este usor sa spunem ceea ce dorim... sa spunem ce pretentii avem... ne este greu sa punem in practica si greu sa ne recunoastem defectele... care pana si la cele mai "perfecte" persoane.. sunt mai multe decat stie un copil sa numere pe degete...

Ca final.. pentru ca in coerenta deficitara de mai sus nu stiu daca am spus ceva legat... afirm doar ca este extrem de las si egoist sa vrei fericire si sa nu lupti pentru ea... loteria asta vine mai greu decat cea in bani... iti doresc numai.. asteptare placuta!

just did it...

eu... acum

am fost in tine
si urme am lasat
si repede in urma
totul ai spalat

si m'ai lasat in umbra
si ma privesti steril
si cu tinuta sumbra
ma tot judeci subtil...

ai vrea? eu vreau
si tot de tine stau

in asteptare m'ai lasat
si doare asteptarea
si langa mine esti in pat
ce grea e departarea

ai vrea? eu vreau
si tot pe tine te iubesc
si'n noptile ce luna au
cu tine'as vrea sa ma'nvelesc

si diminetile cu roua
si dimineata'n care ploua
si noaptea grea si secetoasa
pe tine te iubesc frumoasa

dar simt asa numai acum...
si maine ai sa te'ndoiesti de mine
si ai sa pleci sa'ti vezi de drum
caci m'am nascut tarziu de tine...

si lumea toata'i impotriva
si tu de lume cam asculti
si am sa cad iar in deriva
cand din viata mea ai sa te muti

dar ce stiu eu.. sunt un copil
si asa o sa raman o vreme
pan' la 80 de ani tot infantil
o sa fiu tumultos... stii bine!

ma descurc de obicei..
si acum sunt intr'un impas
si in cerneala si'n condei
mereu imi fac popas...

descarc din mine tot ce'i greu
le astern pe hartie
si am sa fac un mic muzeu
cu tot ce'mi place mie
si'am sa platesc sa intru'n el
si am sa stau o viata
si'n furie si exces de zel
ma'nchid acolo si las in clanta
cheia... sa nu mai intre nimeni...

... schimbam prefixul ...

Suntem intr'o continua schimbare... de la 9 la 10, de la 19 la 20, 30, 40 si asa mai departe... evoluam sau pur si simplu imbatranim? Oxigenul asta ne ucide incet si sigur... cu cat respiram mai tare cu atat ne stingem mai repede... imbatranim si ne zbarcim si in urma lasam... ar fi bine sa lasam ceva si in urma...

Te simti mai matur? mai responsabil? mai asezat? de la caz la caz, de la an la an... gandirea se poarta usor de la un stadiu la altul si fiecare se simte mai tanar sau mai obosit in functie de starea de spirit...

Privesti in urma... si poate cu regret iti doresti sa retraiesti anii far' de griji si bucuria mirosurilor din bucataria mamei.. pe vremea cand aveai timp sa stai asezat la masa de trei ori in zi... ce vremuri...

Trec anii pe langa noi si ne agatam doar de viata, si vrem sa simtim ca traim, ca ne realizam, sa construim, sa ne linistim... tot acolo vom ajunge...

Ce n'as mai tine cont de nimic... nu iau nimic cu mine si nu'mi doresc decat, atat cat traiesc, sa pot strange destule amintiri cat sa ma mai tina un an doi la batranete si sa nu mor pana nu le sterg pe toate... delete, delete, delete... YES TO ALL! La ce'mi folosesc amintirile cand voi fi mort? le sterg din timp pe toate sa mor linistit... sa mor GOL.

Ce n'as mai tine cont de nimic... de nici o parere, de nici un dram de moralitate, de nici o norma si de nici o gandire pozitiva. Ne amagim si atat... tot noi... nimeni nu este vinovat de starea asta de fapt... suntem toti... ingaduim sa le lasam inselati zi de zi si traim in toata minciuna asta o viata... De ce accept sa fiu dus de nas? poate ca e mai usor... poate mai sper.. sau poate.. pur si simplu sunt o oaie la fel ca voi.. si stau linistit in turma de frica sa nu ma manance lupu... lupul pe care il bufneste rasul la insistentele ciobanului... de ce mai stau aici? de ce nu plec acum? de ce ma silesc in fiecare zi sa ma trezesc singur si sictirit? de ce continui sa o lalai asa prin viata nu stiu... lupt si motivul nu este decat unul instinctiv si poate o speranta ca vin si zilele in care stau linistit si ma bucur putin de oxigenul care ma conduce usor spre neant.

Ce n'as mai tine cont de voi si m'as refugia in mine.. si expulzare sa nu'mi dau si o sa'mi fie bine.
Sa stau intins pe plaja si nisipul fin sa imi exfoliexe pielea... si cat de singur si cat de mare plaja... si eu in mintea mea sa fiu si m'as gandi la tine... si e doar plaja si nisip caci marea o urasc... mi'aduce aminte negresit de ce iubesc... si sta acolo nemiscata si impunatoare ca sa'mi aduc'aminte... si ar loc pentru toti aici in mintea mea... dar e mai bine singur... e mai bine'asa... nu'mi place tirania si asta'as deveni... stapan pe mintea mea si'n mintea mea ati fi... doar sclavi... doar papusele pe care eu de sus cu sfori ce trag mereu de ele egoist doar spre placerea mea... si'ar disparea iubirea... si m'as trezi ca intr'un film si s'ar gasi eroii, cativa mai curajosi din voi si m'ati prinde la stramtoare si ca in orice film plin de speranta s'ar termina bine pentru voi... si uite asa tot voi... ati mai ucis o minte.. o minte rea si tirana care nu s'a conformat starii voastre de bine... si'as ramane fara minte.. si plaja imi dispare si fara plaja, fara minte nu as mai avea nimic... nici macar pe tine... prefer atunci sa raman singur... o lume sa'mi creez a mea si sa fiu singur de'al meu neam si'n rest numai natura... si'un leu sa imi vegheze somnul... si pesti sa ma'nvete sa'not si cateva alte suflete care sa animeze, sa traiasca mult caci in lumea mea voi interzice oxigenul... si'ar fi mai bine...

Ganduri zeci, idei cu sutele si tot pribeag ma simti si uite'te in ochii mei si ai sa vezi tacere
si lasa'te pe mana mea ca poate nu gandesc la cum m'arata fata si poate o sa fie bine...
in fata normei nu ma'nclin... citit'am ceva vreme... si mi'a ramas intiparit in minte si'am cutezat sa gandesc sau cel putin iluzia asta am avut'o... ca sunt liber in gandire.. ca sunt inafara normei si si pot fi nemarginit in mintea mea... cat m'am inselat... si cat de limitat... caci nu cunosc Secretele Universului si Cutia Pandorei este mult prea departe... nici nu cred ca le vreau.. nu vreau sa le stiu... nu vreau sa le cunosc... ma multumesc limitat... probleme? atata sete de cunoastere si nimic sa o stinga... totul este beletristica... palpabil.. doar tu... doar fizic... sufletul sa ti'l ating si pandora ar fi o bomboana neinteresanta...

Ce n'as mai tine cont de nimic...

parerea altora...

Cateva din parerile altora pe care le'am citit mereu cu placere si mi'au dat imaginatiei frau liber.
Lectura placuta!


Ca si la o piesa de teatru, nu lungimea vietii conteaza, ci cat de bine a fost jucata.
Seneca

Numai viata aceluia e vrednica de lauda, care traieste si pentru altii.
Vikramacarita

Lumea aceasta, teatru de orgoliu si de ratacire, este plina de nefericiti care vorbesc despre fericire.
Voltaire

Nimic nu-i mai greu ca a evita noi insine greselile despre care credem ca avem dreptul de a le critica la altii.
Oxentierna

Graba are ca insotitori greseala si cainta.
Syrus

Oamenii, neputand vindeca moartea, mizeria si nestiinta, au gasit cu cale, spre a fi fericiti, sa nu se gandeasca la ele.
Pascal

Pe oameni ii tulbura nu lucrurile, ci parerile despre lucruri.
Epitecus

Cel mai usor e sa te inseli singur; caci fiecare crede ceea ce doreste.
Demosthenes

Multi stiu ceea ce trebuie facut, dar numai cei priceputi o aduc la indeplinire.
Syrus

Critica ordinara a lumii nu tine seama de ceea ce ti'a reusit, ci de ceea ce ai gresit.
Gracian

Bucuria si durerea, prosperitatea si restristea, moartea si viata dau, rand pe rand, peste fiecare; de aceea cel intelept sa nu se bucure si sa nu se intristeze.
Mahabharata

Cetate este mintea libera de pasiuni; omul nu are vreo fortareata mai puternica, unde odata refugiat sa nu mai poata fi prins.
Marcus Aurelius

Mai presus de nestiutori sunt cei care citesc; Mai presus de cei care citesc sunt cei care inteleg; mai presus de cei care inteleg sunt cei care scriu.
Manu

Deschide cartea ca sa inveti ce au gandit altii; inchide cartea ca sa gandesti tu insuti.
Heyde

Din faptele oamenilor se poate vedea ce gandesc iar din parerile lor se poate spune dinainte ce vor face.
Goethe

Cine isi biruie mania, biruie intreaga lume.
Somadeva

Certurile nu ar dura mult daca vina ar fi numai a unei parti.
La Rochefoucauld

... pleacă'ţi urechea ...

... pleacă'ţi urechea ...

 îți spun doar...
 să nu te amăgești!
 căci haina'mi ce o port e largă...
 și nu încap cum trebe'n ea...
 și tu mă vezi de'afară...
 
 cum sunt eu gol... nu ai să vezi
 dacă n'ai cutezare...
 și dacă judeci după butoni...
 nu ai să'mi dai crezare...
 
 exteriorul l'am făcut pentru tot ce mă'nconjoară...
 lângă inima mea'i loc... de'o altă inimioară...
 
 doar una și atât...
 
 deci locu'i rezervat cu tine...
 cu tine, dragă, ființa mea..
 să fiu și nopți... să fiu și zile...
 poate iese ceva
 
 nu ar fi greu să mă'nţelegi.. dacă mi'ai da o șansă...
 nu ar fi rău să mă iubești... să'mi dai și mi' o rază...
 căci de atâta dor sunt plin și călător am fost destul...
 și'as vrea un piept să'mi țină strâns căpșorul meu deloc senin...

... inceput de sfarsit ...

Mi'a inceput sfarsitul...

Mi'a sosit ceasul in care totul a stat in loc si am avut timp pentru mine
Este clar ca ochii de vaca! Ochii aceia mari si cristalini in care Pacala isi facea linistit freza...
Caut linistea si in valvoiul vietii, singura clipa de liniste o am, este atunci cand ma opresc sa'mi sterg sudoarea fruntii...

Neobisnuit cu faptul simplu si cert ca trebuie totusi sa'mi acord si mie putina importanta, ca nu doar somnul este clipa mea de liniste de care.. de multe ori nu ma bucur fiind nevoit sa ma trezesc in fiecare dimineata singur si cu pasul grabit in usa pentru a nu intarzia la munca... zi de zi... acelas cotidian... mai rup monotonia din cand in cand cu o escapada, cu o aventura pe care nu stiu daca mi'o pot insusi pe viitor ca fiind a mea...

Privirea ta dimineata, jumatate de ora macar sa fi lenevit in patul mare... sa ne imbratisam si printre pleoapele pe jumatate adormite... sa ne spunem ce'am mai visat... ce'am mai facut in timp ce dormeam...

Ganduri mult prea rapide pentru a le putea pune pe toate in scris, prea multe si prea controversate imi vin pe fiecare secunda si imi inunda creierul obosit...

Cat sa ma mai intreb? Cat sa imi mai caut originea si sensul vietii? Cat sa mai invinuiesc destinul si cat sa'mi mai reneg soarta... sunt aici... atat conteaza... astept clipa in care nu'mi voi mai dori nimic, in care voi avea strictul si in gandul meu sa fie tot ceea ce vreau. In care tu esti acolo, ei sunt langa noi si cu parul alb... sa spun glume deocheate nepotilor si sa ii incant cu discutii despre sex... vreau sa fiu batran.. sa trec de cateva faze din viata si sa ajung sa fiu batran sa'mi potolesc setea de liniste... n'as vrea totusi sa pierd toata agitatia tineretii...

Traiesc intr'o lume in care nu ma regasesc si simt ca toate visele'mi sunt impuse... vreau ce vreti si voi si nu mi se pare corect sa impartim cu totii aceleasi vise.. le impartim ca la loto si din cauza asta beneficiem doar de un mic procentaj... Ce'as vrea sa am un vis unic... original care sa ma lase sa ma bucur singur de el...

Nici macar ideile nu sunt ale mele... sunt ale celor din jur... ale celor cu care am intrat in contact direct sau indirect si care si'au lasat amprenta asupra mea... am luat de ici, am luat de colo si ca un mic plagiator nu fac decat sa pun cap la cap idei pe care mi le repet tot timpul in minte.. invatam sa gandim si sa interpretam intr'un anume fel de mici si cu timpul.. ne ramane o gandire greu de schimbat pe care nu o putem considera intotdeauna corecta.. si totusi orgoliul ne tine in loc...

M'apuca febra cand ma gandesc la noptile noastre si obsedat fiind... nu'mi doresc decat alinarea bratelor tale, caldura si stransul tau pe care nu l'am mai simtit la nimeni... cuprinde'ma... tac, taci... liniste... tine'ma strans.. suntem doar noi... nu vreau sa mai stiu de nimic...

Datorii karmice...

Doi peşti stau în balanţă...
Şi unu-i bun şi unu-i rău
Şi cu a ei exuberanţă
A făcut treptat un hău...

Un hău adanc de linişte...

Şi-a calculat treptat, ce îi bun şi ce fu
Şi daca bine-a judecat întreabă şi îţi voi spune NU!
Căci din postura mea de peşte,
Greşeala... în balanţă se găseste...

Pribeag făr' de voia mea...

Eram oprit în drum şi priveam atent
Totul era atat de rapid...
Treceau pe langă mine secundele şi persoanele
Şi am lăsat să mă atinga doar cateva pe suflet...

Priveam în jur şi nu ma regaseam în nimic
Analizam atent şi speram să ma pun într-un loc pe care sa il pot numai al meu
Mi-am petrecut jumatate din viaţă căutându-te şi tot nu te-am aflat... locul meu...

Am stat în loc şi am privit atent tot ceea ce mă înconjoara
Am privit răsăritul, apusul l-am privit şi nimic nu-mi parea grandios
Am simţit caldura şi frigul şi nici ele nu m-au răpus...
Am căzut de atatea ori încat nu-mi amintesc decât ceea ce am învatat, nu şi numărul lor...

M-am jucat, am învăţat, am cercetat şi din nou... am privit atent...
Îmi urmez liniştit drumul şi tot mai sper să găsesc popasul cu verdeaţă şi linişte
Îl voi găsi, îl voi privi şi imi voi da seama că nu îl mai doresc...
Am sa umblu mereu... mereu în căutare şi poate într-o zi cu soare
Am sa ma opresc şi undeva pe margine de drum... o să închid ochii şi o să rămân cu visul...

June

Sa nu crezi ca nu am apreciat fiecare efort pe care l'ai facut... si poate de multe ori am dat semne de ipocrizie... ti'am vandut sperante si pana in ultima clipa m'ai simtit langa tine si tot sperai... ce nume avea daca acceptam? Mi'ai aratat ca se poate darui, ca se poate iubi mai presus de orice... sa nu crezi ca nu te'am apreciat sau respectat... nu a fost momentul.. nu am fost pregatit si mai ales.. nu puteam sa ma bazez pe mine... Ce a fost.. a fost frumos si am adorat fiecare clipa... craciunul la mare a fost primul din viata mea in care am simtit sarbatoarea cu adevarat... iti multumesc pentru fiecare clipa in care m'ai suportat, iti multumesc pentru fiecare cuvant spus cand am avut nevoie si de tot sprijinul acordat... ai fost o aventura superba, o relatie si frumoasa si acum... o amica desavarsita... iti multumesc!

... muza mea ...

mi'a adormit muza... prea plictisita
de ce sa trag mereu de ea sa ma inspire?
de ce sa fie muza pentru mine?
cand lumea'i toata plina de risipa

risipesc la randu'mi vorbe, loc pe blog si va incarc cu idei aiurea

mi'a adormit muza... prea sictirita
de ea.. de rolul ei de inspiratie si de munca proasta pe care o facea

mi'a adormit muza si astept sa'i vina fatul frumos, sa o sarute si sa ma scape de ea...

hey big girl... you are beautiful !

You take your girl
And multiply her by four
Now a whole lotta woman
Needs a whole lot more


Cam asa cu fetele... big girls anyway...
Experiente.. au fost.. si au fost placute... poate mai placute din multe puncte de vedere... suntem falsi de multe ori si privim suprafata fara sa facem nici cea mai mica miscare pentru a privi in interior... toti suntem complexati de diverse si ele poate sunt cele mai stresate din acest punct de vedere... pentru o liniste interioara.. ni se spune mereu si chiar cantand ca orice Romeo isi are Julieta lui... asa ca... nu disperati... urati... bubosi... toti vom fi iubiti la momentul potrivit...

Revenind la experiente... am marea placere sa imi aduc aminte de fiecare data de toate persoanele speciale din viata mea... persoane care m'au invatat ce inseamna altruismul si compromisul de dragul cuiva... m'am simtit iubit si sorbit cu fiecare privire... am fost alintat si purtat pe brate (la figurat :P)

Ma gandeam de cate ori am fost criticat pentru alegerile facute si judecat pentru ca de multe ori.. nu m'am uitat la carcasa exterioara ci la sufletul care sta linistit acolo inauntrul ei si asteapta sa il descoperi... uita de infatisari si lasa superficialitatea in urma... drumul din fata ta este un drum usor si frumos daca ai curajul sa mergi in directia care ti'o arata...

N'am fost niciodata "in standarde" sau "in tipar" cu normele nu m'am impacat... deci.. as putea considera ca gandesc asa din cauza faptului ca si eu la randul meu sunt un defavorizat... dar experienta m'a invatat diferit... nu conteaza cum te vad ceilalti.. conteaza cum te vezi tu.. nu te lasa descurajat de pareri si ai incredere in tine... poti ajunge departe! pareri sincere.. le primesti rar si sunt greu de deosebit... mergi pe instinct... ceea ce te defineste ca om nu sunt nici hainele si nici cati prieteni ai... te definesti si te implinesti atunci cand ai realizat ceva, cand ai lasat ceva in urma si mai ales.. atunci cand ai putut atinge suflete pe unde ai trecut si ai insamantat o raza de speranta...

Creste frumos in interior si lumea te va urma!

... afirmatii ...

Esti super ok... si orice fata ar vrea sa fie cu tine! Esti atent si ai multe calitati! Esti tot ce si'ar dori o fata!... sunt doar cateva din lungul sir de perle servite in prag de ruptura, atunci cand relatia nu merge in directia dorita... interpretari.. sunt sute... am gasit doar doua pertinente pe care vreau sa le impart cu voi...

fetelor, baietilor... daca aveti texte de genul asta in repertoriu... incercati sa nu le folositi... sunt penibile si se stie foarte bine ca sunt departe de adevar... este ca o jignire profunda si o palma data peste obrazul persoanei destinatare... sa fim seriosi... nimeni nu lasa o persoana "super ok" sau "plina de calitati" sa treaca asa hoinar pe langa ei... nimeni nu lasa ceva ce apreciaza si are sanse de reusita... motivele reale sunt intotdeauna binevenite... poate dor mai mult sau sunt socante... dar sunt cele ok... Mi'ai placut la inceput dar te'am cunoscut mai bine si nu iti pot accepta anumite chestii! sau Cautam o scuza sa am o aventura... m'ai atras si am incercat... am tinut relatia sa nu creada lumea ca sunt neserios/neserioasa (da bine la CV pentru "relatiile" urmatoare)... asa ca atunci cand imi sunt servite replici de acest gen... ma simt jignit si un oarecare zambet ironic ma loveste in coltul gurii pe partea dreapta... ata ete...

am fost antrenati in jocul asta si fiecare il joaca dupa posibilitati... fetele duc greul pentru ca sunt cele mai criticate... baietii duc greul pentru ca sunt cei mai criticati... ambele tabere au de pierdut si in conceptia mea... din prisma faptului ca interesele ascunse tin de multe ori ridicata o cortina, o masca pe care o creem pentru "imaginea" de om in randul lumii...

Ca avem cu totii placerea de a face sex nici nu discut... te atrag anumite persoane si chiar in discutii banale ne imaginam calare... ai fi ipocrit ca baiat sau fata sa nu recunosti ca ai porniri de genul asta... inabusite de constrangeri ale conceptiilor de moda veche...

Daca ai fata de cineva atractie pur fizica.. spune'i si propune'i... nu te complica doar de dragul aparentelor... cand stii ce ti se cere.. stii ce ai de facut... cand ne ascundem dupa deget nu ne mintim decat pe noi... cine esti cu adevarat?

Bineinteles.. privesti altfel o persoana care este direct si spune ca te vrea pentru o seara... poate ca e badaran.. poate ca este usoara.. sau poate ca este pur si simplu sincera... sau sincer (greu de crezut in cazul baietilor)...

Complicam lucrurile si ne afundam pana in gat si cautam scapari apoi cu replici ca cele amintite mai sus...

Am incercat sa fiu stabil intr'o relatie... am incercat si am reusit sa iubesc... dupa o dezamagire... consider ca am facut cateva alegeri gresite si imi era mai bine inainte... cand toate erau la degetul mic pentru ca le vorbeam deschis si sincer... Te vreau acum! Maine nu stiu ce o sa fie... poate ca am gresit si atunci dar cert este ca eram mai linistit... Intr'o relatie depui efort si energie... timp si bani... si toate se vad ca o investitie proasta atunci cand vezi ca nu iti este apreciat nici un efort si pretentiile continua...

Deci... recapitulam... Bunaoara, vremurile erau diferite, se faceau aceleasi greseli dar cu bun simt... daca aveti placerea, intoarceti si obrazul celalalt atunci cand va sunt servite texte de doi bani sau ripostati pe masura... totusi.. pentru o persoana care vine cu astfel de texte nu stiu in ce masura se mai merita un efort cat ar fi el de mic... Oameni de nimic!

As fi putut sa spun:"Esti ca oricare"

Pasarea Colibri - Ultima Scrisoare

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.

Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus,magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.

O,de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.

Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.

Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.

Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.

Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot maï mare

diferente...

eu sunt jos... şi tu eşti sus...
nu mă trage după tine!
rămân aici cuminte... rămân aici cu mine!
nu mă lua cu tine căci n'ai putere să mă cari
n'ai putere să mă ţii, nu mai ai curaj!

sunt mic acum şi n'am ce face... m'am nascut târziu într'o lume mare
sunt mic până mâine când voi învăţa lumea din jurul meu şi am să mă descurc!

eu sunt jos... şi tu eşti sus...
mă priveşti cu neîncredere, cu nesiguranţă!
rămân aici cuminte... rămân aici cu mine!
căci singurul căruia îi trebuie demonstrată viaţa... sunt eu!

sunt mijlociul acum şi tot nu am ce face... m'am născut târziu într'o lume mare
sunt mijlociul până mâine când voi învăţa lumea din jurul meu şi am să mă descurc!

eu sunt jos... şi tu eşti sus...
nu ma trage după tine!
rămân aici cuminte... rămân aici cu mine!
ţi'au pierit poftele de mine şi am fost bun doar când ai vrut!
mi'ai cerut coloana pentru că probabil nu aveai tu...

sunt mare acum şi tot nu am ce face... m'am devreme... devreme... într'o lume mare
sunt mare şi tot nu mă regăsesc în mine, în lume, în nimeni... sunt mare şi degeaba... ce'am putut avea... am pierdut când era mic şi pierdut a rămas... orgolii, pretenţii, griji şi nesigurante, priorităţi şi bârfe... le'am preferat pe ele, am renunţat la el...
sunt mare... şi degeaba!

scurt

suntem fulgi purtati de vant, suntem frunze in cadere... suntem suflete pierdute si nimic din ceea ce ne inconjoara nu este destinat sa ne apartina... suntem doar calatori si folosim ce putem pentru a ne continua drumul... putin de aici.. putin de acolo... ciupim cate o bucurie si ne amagim cu gandul ca toate ne sunt servite de destin... suntem calatori si multi nu stim incotro sa mergem...

mai urc o treapta...

a mai trecut ceva vreme de la ultima mea discutie cu mine si de atunci am mai invatat cate ceva... spre exemplu.. tot ce zboara se mananca! (daca are reclama corespunzatoare), ca poti rezolva orice daca vrei... si ca timpul a fost, este si va ramane cel mai mare dusman al nostru...

stii ce vrei, il doresti si totusi nu prea faci nimic pentru a'l avea... sacrificii.. nu prea faci pentru ca nu sunt o prioritate si cand vrei ceva numai pentru tine... este bine sa accepti eticheta de egoist. Asta vreau si asta fac... se rezolva... complicatiile pot aparea dar sunt doar pe post de sare si piper... reteta trebuie sa ajunga la sfarsit si mancarea servita corespunzator... nu ai motivatie pentru ceea ce nu ai facut si responsabilitatea actiunilor trebuie sa ti'o insusesti treptat.. nu tot odata ca nu cumva sa fie vre'un soc. vrajeli de genul imi doresc dar nu se poate sau ca soarta a decis.. se exclud... se cere maturitate si stabilitate si in schimb se da ce?? cat din ceea ce ceri poti oferi inapoi? raman la ideea ca daca vrei ai si reusesti... raman la ideea ca sunt altele pe care le doresti cu adevarat si pe care le vei avea... daca nu a fost sa fie... macar sa ramana o experienta... incearca si vei reusi! doreste'ti si vei avea! se scurge timpul pe langa noi si dam cu piciorul la ceea ce este de suflet si preferam sigurantele materiale... prefer sa fiu instabil in cazul acesta si sa fiu impacat cu mine... restul... nu conteaza... ai grija de prieteni, de familie si partener... caci in final... sunt singurii care iti mai aduc o mangaiere atunci cand nu'ti mai vezi ziua de maine... ei sunt cei care alina cu o vorba buna si cu un sfat pentru inima... partenerul este cel cu care iti imparti si bune si mai ales relele... sa fugi de ei doar ca sa fi singur si sa te gandesti la tine... este o varianta... dar.. ai vazut ca ti se face dor... gandeste cu capul, asculta'ti inima si lupta pentru ce'i al tau! nimic nu sta in calea fericirii tale decat tu!

MULTUMESC MAMA CA M'AI FACUT BAIAT ! ! !

Fara pic de misoginism afirm ca sunt mandru de membrul meu distinctiv... sexul care ne deosebeste de femei... micul extra care face toata diferenta... am sa incep cu gandul ca ceea ce am vazut pana acum si avea distinctie feminina... nu a facut decat sa imi confirme placerea de a fi barbat...

Nu am sa scotocesc pe toate partile in strafundurile mintii muieresti dar am sa aduc in vedere cateva din caracteristicile pur masculine.. de care suntem mandri si ne ocupam de perfectionarea lor in fiecare zi...

Ne laudam cu burtile de bere si nu ne deranjeaza cand ne "fileaza" cineva la semafor cu dejtu'n nas... ne tragem oriunde chilotu' cu miscari ridicole pentru ca senzatia de tanga nu ne'a prins sub nici o forma... ne aranjam bijuurile pentru ca senzatia de disconfort este prezenta si fetele nu au cum sa inteleaga pentru ca la ele totul este aranjat... lasam dezordine in haine si cam peste tot unde suntem prezenti doar ca sa lasam si noi ceva in urma noastra... ne simtim mai utili daca dam altora de lucru... altfel.. ar fi plictiseala... barfim si noi dar niciodata nu ne lasam doborati de ceea ce spun altii.. noi actionam direct si civilizat... ne luam la bataie si bem sanatos dupa.. cu noul prieten care te'a sau l'ai batut... conflictele intre baieti nu sunt niciodata sentimentale.. si poate din cauza asta nu putem sa sunam in miez de noapte cel mai bun prieten spunand'i cu ochii in lacrimi ca ne'a lasat gagica... eventual.. il intrebi daca are ceva pentru tine... eventual.. si la ora aia... dupa.. iti revii cu cateva beri... orgolii sunt... impresii sunt.. dar in esenta.. suntem mai comozi.. mai relaxati si lasam de multe ori impresia ca suntem delasatori in orice....

Munca este intotdeauna amuzanta cand nu sunt femei in preajma.. si mai ales atunci cand nu sunt in pozitie sa dea ordine... ne organizam si functionam singuri dupa regulile nescrise din salbaticie... n'avem inhibitii si nici nu ne deranjeaza cand perseveram in ragaieli... (fetele considerand acest lucru scarbos, nepoliticos, etc... uita totusi ca este o reactie normala.. cu toate ca ne chinuim sa o amplificam si sa o facem sa iasa cat mai bine.... cum spuneam.. perseveram...)
Nu cautam sa schimbam persoana de langa noi... ne este indeajuns daca ne lasa in pace si ne mai hranesc.. spala si ne mai ajuta cu diverse treburi "casnice"... in rest.. putem sta linistiti... desi, ca pisoii aia prosti, cautam si noi putina atentie si suntem in stare sa va insotim in locuri in care nu vrem sa mergem.. sau facem ce nu ne sta in fire... baieti "de casa" sau nu... cam toti avem aceleasi gusturi si ne uitam dupa oricine merita sa intoarcem capul pe strada... analizam piata.. nu va dam neaparat motive de gelozie....

Respiram acelas aer dar legile firii se aplica altfel in situatia noastra, de multe ori, instinctul animalic preia controlul si facem ce voua nu va place deloc... si spunem la sfarsit ca nu ne pare rau.. desi.. incepem sa analizam scaparea...

Suntem porci, boi, idioti si multe alte nume primite in speta de la cealalta jumatate invidioasa ca avem de facut doar 3 cicluri de armata si nu unul pe luna, ca ne putem detasa usor de tot si toate si ca nu trebuie sa ne aranjam jumatate de zi ca sa aratam bine in cealalta jumatate... nu suntem frumosi.. suntem bine... nu cautam afirmare... cautam liniste.. desi.. cand te gandesti ca toti o sa avem un "capac" de femeie la casa... linistea iese din discutie si te multumesti cu privirea de motanel care vrea atentie, cu gandul ca o sa te bucuri mai mult de o scapare cand o ai mai rar si ca o singura femeie si buna este varianta ok pentru a substitui nesiguranta cu care te confruntai in fiecare zi: azi cu cine ma .. plimb? ... ce numar de telefon ai? ... pot sa te ajut cu ceva? ... si alte texte pentru a agata in fiecare zi alta fata care sa iti potoleasca spiritul liber si animalic pe care il ai in tine si il tii ascuns ca un leu la zoo inchis langa antilope... nu'i nimic.. ne descurcam... privim orice in ochi si acceptam orice insulta cu o singura replica... "Termina'te ca te bat"... restul... e cancan...

... taves bahtalo! ...

cum bine spun baietii... cand ne'o fi mai rau.. asa sa ne fie... liberi si sanatosi... optimisti si cu toate acasa...

gasim mereu solutii sa ne adaptam... si trecem prin toate cat de grele ni se dau... am trecut prin atatia ani de evolutie ca sa ne oprim in moravurile societatii??... cum aratam... cum gandim... cat si cum facem banii... ne priveste pe fiecare si nu este deschis discutiilor... ne grabim sa etichetam si nu ne place cand suntem judecati de altii.. traieste impacat cu tine.. si gandeste'te la cum sa faci sa iti fie bine tie si nu la cum te vad cei din jur.. la cat te critica.. sau cati iti spun ca esti cum cred ei ca esti... suntem noi si atat... toti avem fetisuri si fantezii picante, toti am face din cand in cand ceva nebunesc.. nu trebuie sa ne lasam judecati de nimeni pentru asta si nu trebuie sa dam socoteala nimanui pentru ceea ce suntem si ceea ce ne place... suntem noi si atat... suntem asa cum vrem sa fim... suntem liberi, gandim si actionam dupa propriile impulsuri... restul... nu conteaza...

acum... sunt bine!

s'au mai potolit apele in care ma scaldam obosit...
mi'a trecut vremea de neliniste si sunt pe drumul cel bun...
un drum de munte cu multa verdeata si inclinatie mare...
dar il urc de placere...

mi'au trecut parerile de rau si in fata se vede soarele...
un soare nehotarat... aleg sa cred in el... macar in el...
parca promite ca o sa iasa si pe strada mea in toata splendoarea lui...
de putina vreme, in putina vreme, mi'am facut toate bifele pe foaia mea de "ce vreau sa fac..."
mai am putin si pot rasufla linistit... o sa fiu ACASA...

ma vindec usor dar sigur... caci atunci cand sunt la pamant... conteaza daca ma ridic...
nu de cate ori am cazut...
ma duc sa'mi incep drumul asta nou... caci de la cazatura am ramas putin debusolat...
aleg drumul nou... ma folosesc de ce imi mai aduc aminte si imi fac un dram de curaj
si ma mai arunc inca odata cu capul inainte... orice inceput este senzational... si sper sa'l vad
si peste ceva timp tot ca un inceput... tot frumos, tot interesant... mi'au trecut intrebarile si
parghiile care ma tineau suspendat... mi'au trecut planurile si visele cu rasete de copil...
mi'au trecut supararile si ranchiuna... sunt pe un alt drum si acesta fiind unul de munte.. trebuie sa imi iau bagajul strict necesar.... mi'au trecut.. le'am lasat in urma pentru ca drumul pe care am ales sa il urmez este unul bun... nu pot sa tarasc dupa mine tot ce ma ingreuna... tot ce ma tinea in loc... pe drumul asta nou sunt eu cu mine... sunt eu cu ce am ales mai bun din ce pot face si din cine sunt... l'am impachetat pe vechiul eu si l'am lasat la rascruce... poate mai are cineva nevoie de cate un sfat... eu inaintez pe drumul asta si la cum se prezinta peisajul... sunt sigur ca destinatia imi va face cu ochiul si ma va primi cu bratele deschise...

"ce ma? ... vezi ca am cotor de ceapa'n buzunar?"

Romani... balcanici, europeni, pamanteni... neam de traista vesnic cu prazul in dinti cautam in fiecare zi modalitati de demonstrare a indobitocirii neamului, cautam afirmare in cartea recordurilor si ne lafaim in masini luxoase de sute de mii de euro, continuand sa locuim la bloc, unde apa este ruginie si ghenele au dat de mult pe dinafara in asteptarea salubrizarii corespunzatoare...

Facem curat pe artere importante de drum doar cand facem propaganda... sa aratam ca se poate.. dar de prevenit din timp nu prea... gasim in magazine vanzari ridicate la parfumuri scumpe dar nu si la sapun sau pasta de dinti... porcusorul de la subrat sta linistit, mancat si intretinut de educatia precara pe care o avem... ne pasioneaza mai mult gadgeturile si internetul masinile tari si viata mondena decat propria igiena... suntem preocupati de altii si dam vina pe secolul vitezei atunci cand dusul nostru dureaza 2 minute este facut 1 data in zi si doar in anumite zone... avem pretentii din cele mai felurite si creanga din ochi nu o vede nimeni.. sau o ignora pur si simplu.. o pun langa porcusor si isi vad ocupati de afaceri... toti sunt prinsi de anteprenoriale inteligente.. atent studiate in state si alte tari dezvoltate din europa.. si uitam ca am trecut peste fundatie.. si construim direct acoperisul... am creat in ultimii ani de zile o fatada trista, am acoperit lipsurile cu prost gust si nu este o alegere demna de un popor care se bate cu pumnii in piept pe la toate intalniriile internationale ca am dat lumii genii si oameni de valoare... au fost ei.. meritul lor.. cat ai contribuit tu romane la curatenia orasului, a ta sau la educatia tinerei generatii?

Muncim ca tractoarele si nu intrebam nimic, continuam sa mergem ca magarii'n ceata si singurele preocupari ale omului de rand sunt cele legate de asa zisele vedete autohtone care se dau in fiecare zi intr'un spectacol monden de prost gust... gasim placere in necazul altuia si ne intristam teribil cand mai moare un sef de clan mafiot sau intra la puscarie (mai rar) vre'un functionar corupt... traim cu handelu' la nas si nimeni nu il da din drum pentru ca miroase... n'avem de ce sa ne suparam atunci cand europenii se uita la noi diferit.. pur si simplu nu ne inteleg... desi in toleranta lor imensa.. gasesc loc si pentru noi.. sa ne intinda o mana.. ca doar ne'am obisnuit cu cersitul... ne'am obisnuit cu milogeala si daca nu ni se da.. plangem si facem reclamatii...

Vrem sa fim auziti si sa ne afirmam dar fara efort... comoditate... printam documente despre cum sa ne prezentam la interviuri si ramai stupefiat cand vezi ca ai o nota de subsol in care ti se atrage atentia ca la interviu trebuie sa fi spalat si curat imbracat... de parca zi de zi.. preocuparile tale sunt altele si n'ai timp de igiena, iesi pe geam si tragi tare in piept aerul jegos de Bucuresti si te bucuri ca astazi iti vine leafa mult asteptata si iti permiti sa iesi in mall sa iti etalezi noile tzoale achizitionate de pe la verii tai plecati in Spania.. "la cules"... nu stiu de ce toata lumea a ramas surprinsa de rezultatele proaste de la bac (cele reale) fiind scazute.. si nimeni nu si'a pus un semn de intrebare cand emisiuni de ultima speta au rattingul cu mult peste cele care au ceva de spus... spre final nu imi vine decat o singura replica in minte si din pacate nu imi apartine: Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!

eu si ele...

eu- caut ceva

ele- si ele

eu- gasesc partial ceva la cateva

ele- gasesc ceva la mine (tot partial)

eu- continui drumul cu cele in care gasesc ceva mai mult

iar celelalte le las intr-o relatie platonica... mereu

o amicitie...

ele- accepta si gasesc un nou "eu" doar pentru ele

eu- continui sa fac acelas drum pana gasesc fata care

gaseste cele mai multe la mine si viceversa

ele- cred ca si ele (sigur)

eu- sunt putin nedumerit... putin neinteles...

ele- in ceatza... se straduiesc sa ma inteleaga

eu- Vreau sa ma fac inteles!

ele- nu pricep ce vreau (cu exceptia uneia)

eu- le las pe cele care nu pricep

ele- si ele... si gasesc un alt "eu"

eu- imi pun toate puterile pentru a ma dedica ei, cea

care singura m-a inteles...

ea- cauta ceea ce e mai bun pentru sine si se gandeste

daca sunt eu acela...

eu- stau si astept

ea- ma gaseste incomplet si pleaca in cautarea unui

alt "eu"

eu- revin la ele (3) si imi continui cautarea

ele- la fel si ele

eu- astept sa o gasesc pe cea care va fi singura pentru

mine

ele- si ele...

Oare cat o sa dureze tot jocul acesta?

Cand o sa gasesc si eu ceea ce caut?

Sper sa fiu norocos...

---ploua---

picura... pe vremea asta as sta in casa.. sa dorm.. sa lenevesc... sa vad un film pe care l'am ratat sau pur si simplu sa ma bucur de patul mare si calduros... ciocolata calda.. vrajeli d'astea... sa ma mai gandesc la mine... sa imi fac timp pentru propria'mi persoana...

de cand nu mi'am mai acordat din cele 24 de ore din zi cateva pentru mine? somnul este de nevoie, mancarea la fel desi ma bucura amandoua... dar.. sa stau si sa uit de toate si sa'mi aduc aminte de mine nu am mai facut'o de multa vreme... poate eram prea concentrat sa fiu prezent langa altcineva... poate eram prea ocupat cu treburile de rutina... acum.. sunt eu cu mine... da'mi atentie eule...

Taxi - Dragostea ca o pereche de pantofi...

. E cat se poate de normal
Ma uit la tine cum iti mai arunci niste pantofi
Pentru ca s-au rupt si sunt foarte vechi
Nu-ti mai trebuie, n-ai ce sa faci cu ei

E cat se poate de normal
Doar n-ai sa mergi toata viata cu aceeasi pereche de pantofi
N-o sa porti aceeasi poseta sau aceiasi cercei..

Dar daca nu-ti mai trebuie dragostea mea..
Daca nu mai ai ce sa faci cu ea.. N-o arunca asa
Mai bine aseaz-o undeva
Aseaz-o intr-un loc cu multa lume..pe o strada aglomerata
Sau intr-o sala de cinema
Poate o gaseste cineva si-are nevoie de ea...
Aseaz-o undeva, aseaz-o undeva ..dak nu-ti mai trebuie dragostea mea ..

E cat se poate de normal sa se adune foarte multe chestii
De care nu mai ai nevoie
Te lovesti de ele prin casa..si le-arunci pe toate intr-o zi..

Ma gandesc c-asa se-ntampla si cu dragostea mea
Te impiedici prin casa de ea
Si te gandesti intr-una ca n-are nici un rost s-o mai tii



Si nu te gandi ca daca o s-o lasi pe strada
O sa dea o masïna peste ea
Ar fi spectaculos.. dar nu sunt eu atat de norocos...

... nu plang pentru ca s'a terminat... ma bucur ca te'am cunoscut...

Ne'am indepartat de'o vreme si nu te mai simt... nu'ti mai simt mirosul si nici mana catifelata... of... sa le mai simt macar o data...

te'ai pus in spatele unui zid facut de tine si ai uitat de serile cand te tineam strans... poate prea strans pentru caldura de afara...

m'ai pus in spate... sa fiu decor... m'ai lasat sa ma sting in fiinta si spui ca'ti pare rau... mi'ai dat luna dar mi'ai luat cerul... da'mi cerul inapoi... caci era un cer frumos.. plin de stele.. luminos... un cer al meu in care ma regaseam seara si de cand cu tine am ramas in bezna...

... prioritati ...

Toti avem prioritati... unele de moft.. altele de necesitate.. si altele.. pentru suflet... Cum stim care sunt "mai prioritare" ca celelalte?
Poate sunt legate de varsta... cu fiecare pas facut in viata avem altele pe primul plan... avem altele pe care trebuie sa le facem inaintea tuturor celorlalte... casa... munca... dragoste? asta sa fie ordinea?

Era un timp cand credeam ca dragostea este pe primul loc... ca daca iubesti... toate vor veni daca ai putina rabdare... in ultima vreme... ma tot incearca lumea... vor sa ma convinga, ca nu este asa... ca fiecare se descurca pentru el nu pentru un partener sau pentru cel pe care vrea sa il iubeasca... stai cat este bine... dai de hopuri... lasi capul plecat si mergi mai departe... Daca iubesti cu adevarat poti trece peste orice? Cum definim acum orice'ul asta.. ca este o problema de definitie... peste ce nu am putea trece atunci cand vine vorba de partener si de prioritatile personale?

Sa fim oare singuri pe lumea asta...? nevoiti sa ne cautam in permanenta pe noi si pe cei din jur? condamnati oare sa traim bine doar in anumite perioade si cu cine ne dicteaza astrele...?

Sa ajungi sa ai o relatie.. cat trebuie sa cedez din persoana mea pentru a fi pe plac partenerei si cat trebuie sa lase ea pentru mine? Cat sa las din mine si ceea ce sunt eu si ce voi deveni dupa?


optiune si prioritate... nu accept sa fiu o optiune cand esti pentru mine o prioritate...


etichete... prejudecati... socializam si mereu suntem incautari pentru a gasi persoana cu care sa ne intelegem perfect.. care ne intelege si sprijina asa cum suntem... care ne iubeste pentru ceea ce suntem nu pentru ceea ce suntem pe moment... ne iubeste pentru ceea ce este ea atunci cand este cu noi... socializam si gasim persoane cu care sa petrecem timpul... si sa aceeptam odata cu o persoana care intra in viata noastra.. si alte cunostinte venite "la pachet" promotional sau nu...



Acum ceva vreme... ma gandeam ca toate au o rezolvare daca vrei... ca toate se indreapta.. ca toate se pot schimba... daca vrei!... cat am vrut eu? cat a vrut ea? ... of... cat am vrut...

vorbeam in vid

Rasarit langa tine, amintiri de la apus, cu mana ma plimb in parul tau, de farmece sunt prins...
in ochii tai ma regasesc dimineata, zi de zi... toata viata... mai pot sa cer? Mai pot sa sper ca ma vei mai privi asa cum o faceai cand dormeam?...

Ma intrebam doar... vorbeam cu mine... vorbeam in vid...

Parerea mea...

Totul este sa vrei!

Oare?

Cat de multe poti realiza doar sa iti doresti?... ideea in sine este functionala... iti doresti... incerci de mai multe ori si prea prost sa fii sa nu iti iasa in final ceea ce ti'ai propus... sau ceva pe aproape...

Ca orice regula... trebuie sa fie si un segment de motzatzi care sa se puna contra... care sa spuna ca oricat de tare ti'ai dori ceva nu o sa il poti avea... si sunt cazuri destule...

Am aflat de curand ca daca scrii pe o foaie ce iti doresti... ai mari sanse sa le faci pe toate... tine'o la indemana si daca in fiecare zi le vezi... nu le scapi din vedere... Acum depinde si de caracterul fiecaruia... pentru ca nu poti face ceea ce iti doresti.. si totusi nu ai dispozitie... nu si daca ai mentalitatea de "loser" asa cum mai numesc unii pe cei care se subestimeaza... se autocompatimesc, sunt demoralizati sau intr'o permanenta stare deprimata...

Poate ne sta scris in stele... mda.. sigur...!
Si o sa ne holbam toti pe cer noaptea sa vedem daca maine ne putem permite un Benz sau o bicicleta... totul este scris pe cer... trebuie doar sa stim sa citim... si daca trebuie sa citim printre randuri? :)

Poate destinul ne vrea cu Vila si noi ne impotrivim preferand un apartament la bloc... cine e destinu asta sa imi dea ce vrea el? de ce sa accept asa de la destin ceva ce nu l'am muncit din greu? cine e destinul asta sa se bage in viata mea... dar eu... ce caut in viata mea?

Daca vrei... este posibil sa si faci... oricum... suntem limitati de propriile ganduri... nu te tine nimeni in loc si poti face orice (in teorie)... in practica... ne'a invatat sistemul sa gandim constiincios si sa nu ne asumam riscuri... sa mergem la sigur si sa mancam sanatosul omologat de ei...

Inveti doar ceea ce iti este permis si lucrurile cu adevarat utile... iti stau la dispozitie si zi de zi... trecem pe langa ele fara sa le bagam de seama... un mar pe zi... putina miscare... citesti 2-3-10 pagini si mananci cu strictete cele 3 mese pe zi in limita caloriilor necesare...

Relatiile... le studiem... le invatam asa cum ar trebui sa fie si aplicam doar 5 poate 6% din comoditate sau poate din faptul ca de fel... suntem mai egoisti... de ce sa lasam de la noi cand se poate lasa... de la ei...

Suntem programati sa ne conformam... sa nu ne impotrivim si sa urmam cursul decadent al evolutiei...

EGOISTULE ! ! !

Cat de usor este sa fii egoist... asa te descurci mai repede cand vine vorba de cum sa traiesti bine... te gandesti la tine... si avand o singura persoana in vedere.. toata atentia fiind concentrata intr'un singur loc... ajungi sa te perfectionezi.. sa iti mearga toate asa cum ar trebui...

Daca ai cateva persoane in familie.. prieteni... prietena... egoismul tau scade... sau cel putin asa se asteapta ceilalti.. si trebuie sa ii impaci pe toti.. te pierzi din atentie si devii usor un samaritean care uita ca trebuie sa mai bea si el un pahar de apa sa nu se dezhidrateze pe caldura asta... dai ce poti celolalti si restul accepti ca fiind al tau... ramane doar sa justifici la sfarsit de zi cine merita si cine nu... sa ii pui pe toti in balanta si sa observi pe care ai favorizat si pe cine ai lasat codas...

Cat de corecti suntem atunci cand numim pe cineva egoist? atunci cand spui cuiva ca este egoist.. ca se gandeste numai la el.. nu ceri defapt o atentie pe care o vrei pentru tine? nu este o alta forma de egoism?

Toti suntem egoisti si cuvantul in sine poate nu ar avea un impact atat de mare daca l'am folosii doar in cazurile extreme...

Cand faci ceva... cand ceri ceva pentru tine.. ai un gram de egoism... te gandesti la tine... si atunci.. de nu il vedem ca pe ceva sanatos? (egoismul...)

Ce simt... si de ce...

Ma simt uneori fara pic de vlaga si fara nici un rost pe lumea asta... nu ma vad raspunzand la intrebari de interviuri cu "Unde ma vad in 5 ani?" sau ce o sa fac atunci cand voi fi mare... nu vad nimic... imi fac doar planuri... ce imi place sa cred ca o sa fac, ca o sa ajung... in rest... nici cea mai vaga idee

Toti au pretentii si intentii bune... dar nu si pe scara mea de valori... toti te ajuta "dezinteresat" si toti iti vor binele... de aceea nu mi'l las luat!

Scriu pentru ca uit... si mai citesc asa din cand in cand sa imi aduc aminte ce simteam acum cateva ore, zile, luni sau ani... scriu pentru ca imi place... scriu pentru ca ma relaxeaza... vorbesc cu mine si din cand in cand mai aud si cate un ecou...

macelar si creator

Si stau si ma gandesc cum ar fi daca

Si intr-o secunda incepe sa zaca

Si ganduri mici si ganduri mari

Si cu poeti si carturari

Si lumea sta in mintea mea

Si mai e loc sa'ncapa.

S'apoi cuprins de somn, adorm...

Si dorm 'neintors pan' dimineata

Si ma trezesc putin nervos cu gandul la care am adormit

Si gheata-mi pare lumea, topita la al meu picior

Si sunt si pictor si sunt si scriitor

Si macelar si creator

Si pot oricand sa fac o lume'ntreaga sa se intoarca...

Si ce daca!

daca se schimba

ochii verzi... din cand in cand

si ii vad si am un gand

ma apasa si-o'ntrebare:

sa ma incred in ei? ... oare?

dar... imi spun apoi.. ce rost...

daca se schimba si'au fost

verzi candva.

S-au schimbat, s-au albastrit

s-au schimbat si m-am gandit ca...

ce odata era verde

acum greu mai pot a crede ca din nou... vor fi ai mei?

acum de... sunt albastrei

oare daca risc ceva...

cu ea...

azi sau maine... in albastru

voi gasi... marea? linistea? sau doar o ea?

care candva,

era nuantata in verde...

primul verde cunoscut!

primul meu si'al ei sarut...

primul foc, in suflet lasat...

ce sa-i fac?

acum e albastru... s-a schimbat!

sa te cercetezi (pe tine)

Da sau nu?

... te intrebi tu

zi de zi esti curios

si sa afli mergi frumos

sa te documentezi

sa te cercetezi (pe tine)

cauti mereu, neincetat,

sa vezi , daca esti...

adevarat

Te tin mereu in suspans!

Dar sunt pe jumatate fals.

Doar jumatea naturala

Este cea mai "neegala"

Este cea mai mare

Cea putin mai zambitoare

Cea cu incredere in ea

(doar noaptea)

Caci ziua imi vezi o masca

E si masca ta! A noastra!

Si tu ma tii in suspans...

Esti si tu jumate fals?

Ce usor...! :)

 

 Cu prezentul în buzunar
 Merg rapid pe trotuar
 Mă îndrept spre viitor
 Ce ușor...! :)
 Trec prin viață întrebător
 Și am să mor neștiutor
 Și neîmplinit
 Și pricăjit
 Că n-am realizat nimic
 Fiind mereu prea plictisit
 Am adormit, am ațipit
 Și am judecat pripit
 Gândurile celor mari.
 Când am să plec, voi fi grăbit!
 Cu pasul mare -negreșit-
 Am să mă împiedic și am să cad
 Și am să merg pe drum, sar gard
 Înalt de fier... sau stau pe loc
 Îmi trag suflarea și plec cu foc
 Și mă grăbesc cu ritm alert
 Cu gândul limpede și cert
 Că orice om ce s-a născut
 Și eu voi fi 'ntr-o zi pierdut!

Mai are rost?

 vreo șase înaintea mea au fost...
 și rând pe rând au lăsat urme grele...
 mai are rost să'ncerc să schimb ceva?
 în mintea răvășită a iubitei mele?
 
 încerc să'ndrept ce alții au curbat
 încerc să strâng ce alții au împrăștiat...dar
 o înțeleg și știu că este greu...
 și vreau ca cel bun să fiu tot eu...
 
 să vin s'alint și să rămân,
 s'alin durerile rămase!
 e "profesoară"... m-a învățat
 multe și frumoase
 
 e minunată când e ea!
 când are'ncredere în sine
 și aș vrea s'o am în viața mea
 s'o țin aievea lângă mine
 
 Mă gândeam că eu sunt cel zdrobit,
 că eu am marile probleme
 am fost doar egoist, nechibzuit
 căci ea e cea cu marile sechele...
 
 Și m-am decis atunci să mă dedic ei!
 să o feresc pe viitor de rele...
 și noaptea și în timpul zilei
 sunt protectorul calm al zânei mele...
 
 și seară am stat și m-am gândit la ea, la tot ce ne legă posibi, la unde puteam ajunge și la câte puteam face împreună! problema era că nu știam încă ce e în mintea ei... oare gândea la fel?? era normal pentru ea să mă trateze cu respingere, cu frică... doar a trecut prin multe! trebuia doar să fiu mai precaut cu vorbele mele... și să fiu eu!... da... cu încredere, să fiu eu și nu aveam cum să dau greș.
 
 o privesc când doarme...
 un îngeraș!
 și asta ca să fiu concis
 iar când visează e'o splendaore
 aș vrea să știu ce e în vis...

Ganduri pierdute

 De’aș putea să scriu,
 Cărțile cu gândul
 Biblioteci întregi aș scrie
 Doar într’o secundă
 Gânduri nărăvașe
 'napoi nu se uită
 ... viața-i așa scurtă
 Mi’am pierdut ideea
 Undeva în gânduri
 M-am trezit târziu
 S’o aștern pe rânduri
 Moare așa cu mine
 Un vers neterminat
 Căci gândul meu vitezoman
 De mult în urmă m-a lăsat!