joi, noiembrie 20, 2014

Ego Universi


 Cu milioane de celule strigând
 în mine, singur nu sunt
 și oglindit prin tălpi pe pământ
 mă plimb fluierând
 
 Cicatricea nu mai cere leac
 a devenit ființă și cere tribut 
 amintirii
 
 De multă grijă apăsătoare
 m-aș elibera
 dacă aș știi cine sunt eu
 din toate aceste celule
 
 
 Cerneala din piele
 își spune încă povestea
 și copacul pe care am murit
 cinci minute
 mă privește prin rădăcini
 
 Respir un nor
 Îl împart egal printre celule
 și subatomii dansează
 În vortexul ploii
 
 Cu milioane de celule strigând
 în mine, singur nu sunt
 și oglindit prin tălpi pe pământ
 mă plimb fluierând

unupunct - Ego Universi