n'am fost niciodata plin...

De ce? De ce cu fiecare moment pe care il traiesc se adanceste gaura asta din mine si imi cere tot mai multe lucruri de care aparent am nevoie?

De ce as avea nevoie de un telefon de fite sau de un calculator mai bun? De ce as avea nevoie de cea mai ravnita masina sau de o casa atat de mare? Oare nu'mi ajunge ceea ce am?

Cand eram mic vroiam jucarii, am crescut si jucariile sunt altele... jucarii pentru oameni mari... jucarii pe care le folosesti doar pentru a acoperi gaura asta care o ai in tine si nu mai stii cu ce sa ti'o umplii... haine? telefoane? masini? poate o plasma sau poate iti alimentezi doar viciile... si totusi simti ca nu esti complet... iei cat poti si daca nu poti ravnesti pana ai si de aici ce se intampla? il ai si te bucuri putin... acum trebuie sa ai altceva... si tot asa pana in clipa in care nu mai te intereseaza nimic... pana gasesti rostul lor adevarat. Simple lucruri...

Ma ingrop in pasiuni si in dorinte... am atatea si toate imi sunt ca aerul... cand ma gandesc la ele ma apuca o senzatie urata si trebuie neaparat sa le am... si fiecare le are diferit...

Nu ma pasioneaza hainele... arunc ce gasesc pe mine si nu sunt interesat de telefoane, fotbal sau masini... si sunt baiat... dar am o inclinatie pentru motoare... pentru scutere.. pentru tot ce e pe doua roti... asta e prapastia mea... tu poate ai alte preferinte... dar oricum ai ceva care iti lipseste...

E nasol momentu' cand te trezesti si spui ca ai vrea... acolo incepi si de acolo totul este in cadere... o lupta continua cu tine pentru a'ti lua ce'ti lipseste... este greu sa te tii pe linia de plutire dar aspiri la imposibil...

Se spune ca este bine sa aspiri la stele... si daca nu le atingi macar ajungi printre nori... si tot e bine... intr'adevar un sfat util... dar cand ajungi printre nori... tot o sa vrei mai sus.

Este bine sa te gandesti ca vrei din ce in ce mai mult... asta ridica economia... asta face concurenta si asta face ca lumea sa se invarta... omul care isi doreste mai mult... lacomul... cand lacomia este o parte din fiecare si cand ajungi sa iti iei ceva doar ca l'ai vazut sau ca ti s'a spus ca iti trebuie este destul de greu sa accepti ca lumea din jurul tau nu este atat de roz si de prietenoasa pentru a'ti indeplini visele...

Unii vor lucruri simple pentru altii dar complicate pentru ei... ce tu ai mie imi lipseste si totusi... eu am ceea ce tu iti doresti... o balanta deloc dreapta care inclina mereu in defavoarea ta...

Ce e de facut? Nimic... niciodata nu se va schimba legea asta a firii si omul va ramane acelas egoist si lacom, acelas nedrept care cere dreptate, acelas miel care pe seara ajuta tot lupul...

De ce sa vreau mai mult cand nu stiu sa apreciez nici ceea ce am? Mereu vorbesc cu cate un prieten si vad ca are mult mai putin ca mine si nu ca le'as vrea raul dar ma simt undeva mai bine... se poate si mai rau... ar trebui sa apreciez ceea ce am... si fac asta timp de o zi, doua... revin la vechile obiceiuri si ma gandesc sa imi mai iau cate ceva... n'am sa ma opresc desi stiu ca este gresit... sunt prins intr'o hora din care, daca imi dau drumul sa ies voi cadea cu siguranta...

Obiceiuri proaste si dorinte mari... toti se intreaba de ce nu au... ca sunt generatii de sacrificiu si toti sunt loviti... cand ii intrebi nu au bani si o duc rau.. toti suferim de aceiasi boala... se trage din popor. Uitam mereu ceea ce este bun si ne aruncam durerile in fata... ce ne lipseste, ce ne deranjeaza... nimic incurajator, nici o bucurie... nimic nu umple golul din noi daca mereu inaintam cu raul... viata'i grea! da' trece!