deschide'te!

n'am sa mai spun ce am mai spus...
n'am sa mai vreau ce am mai vrut,
caci inteles nu m'am facut
si de'ncercat am incercat...

oi fi eu deficitar
in comunicare...

n'am sa mai lupt pentru o farama de speranta
cand firesc era sa vina de la sine...
sa vreau sa fi atata langa mine
si dimineata tot singur sa ma trezesc...

oi fi eu exagerat
in exprimare...

n'am sa mai incerc sa iau
ce de drept nu'mi apartine...
caci libertatea ta
nu ti'o poate lua nimeni..

oi fi eu pretentios
in... oare?

n'am sa mai fac nimic..
am sa astept sa te decizi odata
sa'mi spui ce vrei cu viata ta
cu'a mea... cu ale noastre

oi fi eu prea mic
si nu inteleg...

n'am mai fost sigur de ce simti
si ai lasat un loc destul de mare
intre noi si ce dorim
sa facem... nu sa fie intamplare...

eu imi doresc sa te decizi,
sa fie ca'nainte
sa imi zambesti mai des ca azi
sa uiti iar de tine

dar poate cer prea mult...

New Post

The world's not mine to take
And I'll just leave it there
I'm just a turist here
My lands are just... elsewhere!

I'm filled with hopes and dreams
But they aren't mine
They were here before... it seams
And I shoud drink my sorrow, in tears
... or wine

In none, I think... I'm just not right
Cause all my fears lie here nearby

Weekend unde esti?

am intrat in randuri... si nu este un sentiment foarte placut... cotidian de luni pana vineri, monoton de la opt la cinci...

te trezesti la sase si te uiti la ceas... dupa ce te mai intinzi un minut il pui sa sune la si un sfert si speri ca in sfertu' ala de ora recuperezi ce n'ai putut acumula in cateva ore de noapte... si inchizi ochii si ii deschizi imediat deoarece alarma insistenta anunta cele cinsprezece minute fix trecute de ora sase... si cu pasi lenesi te indrepti spre baie... aprinzi lumina, intri si arunci un ochi in oglinda... te privesti si vezi cearcanele... te speli sa le speli si te stergi sa le stergi... tot acolo sunt... le ignori si arunci ceva pasta de dinti pe periuta.. in tot acest timp te privesti in oglinda... te cureti ca'n reclamele cu stomatologii sfatuitori si clatesti bine dupa... te'ai inviorat cu un dus si te duci sprinten spre camera.. esti in intarziere... te imbraci cu hainele puse de seara si cu geanta la umar ai iesit grabit pe poarta... ajungi la metrou si de aici incepe monotonia.. sau poate nu... in fiecare zi.. alte fete in metrou asteapta sa iasa in evidenta... care de care mai somnorosi.. mai prinsi in ziare sau altii care verifica tot in stanga si in dreapta, poate poate le face si lor cineva cu ochiu'...

ajuns la munca.. te pui si iti bei cafeaua.. fumezi o tigara.. si in cazul meu... deschizi calculatorul... verifici mailurile se servici si te apuci de treaba... o treaba care te tine pana pe la unspe-doispe cand iti aduci aminte ca iti este foame... te opresti din munca pe care o faceai atat de concentrat si incepi sa infuleci... termini si iesi la o tigara... si atata extaz numai in intervalul opt-pranz... deja esti entuziasmat.. mai sunt cinci ore.. si pleci spre casa.. nu ajungi acasa.. dar iesi din climatul care iti aduce atat fericire si implinire... profesionala bineinteles....

dupa un lung si obositor drum spre casa... (oricat de aproape de casa ar fi locul de munca... tot lung si obositor este drumul...) ajungi acasa si te opresti in baie... in cazul baietilor.. ai tinut destule in tine toata ziua si trebuie sa te eliberezi emotional... te bagi apoi in dus.. si dupa o jumatate de ora de cantat iesi ca nou... si pana la pat te simti un al om... acolo... langa el.. te pierzi si te afunzi in perne cu gandul ca stai jumatate de ora sa iti revii putin ca dupa trebuie sa o iei din loc cu treburile celelalte... si le rezolvi si p'alea si ajungi acasa la zece si poate mai vezi un film sau o telenovela si adormi pe la unspe si a doua zi.. o iei entuziasmat din loc cu gandul ca este o noua zi de afirmare, ca astazi este ziua in care cineva (sefu) iti va aprecia munca si vei vedea asta la urmatorul salariu cand iei ceva mai mult si in fata colectivului te va da exemplu si toti te vor privi cu dispret ca le'ai rupt monotonia proprie ... aha.. mda.. sigur!

...s'a rupt panza lu' spaidarmen...

s'au dus vremurile cu eroi... vremurile de cavaleri si ii vedem acum doar trecand in viteza pe langa o imagine.. a ceea ce candva era un ideal pentru care multi isi sacrificau tot... traim intens? traim in graba? chiar nu avem timp sa ne bucuram de placerile simple?... atat efort pentru a avea putin confort... atata sarguinta pentru putina liniste domestica... vedem eroii de alta data doar prin filme sau carti, benzi sau desene animate si nu retinem decat ca au batut in lupta sute de inamici, cat de bine manuiau sabia sau cat de tare arata atunci cand arunca in aer douazeci de masini...

Nu mai avem timp sa cercetam idealurile lor sau framantarile.. ce i'a determinat sa faca lucrul maret pe care l'au facut... privim acum doar eroii comerciali, al caror motiv de a face ceva care implica foc, explozii si impuscaturi.. este razbunarea... nimic profund, nimic prea greu de digerat... nu de alta.. dar nu avem timp sa ne gandim prea mult.. preferam doar "actiunea"... ideea.. putin conteaza atunci cand pe sticla apar doi sani voluptuosi si cateva miscari de lupta... putin ne pasa de idee... vedem doar actiunea.. nu mai avem eroi si nici idealuri... printre visele oamenilor.. nu se mai numara visele de alta data... ne multumim cu o casa, o masina.. si o familie care sa ne suporte la batranete... sigur.. pentru familia mea.. la batranete eu voi fi eroul lor.. pentru ca am reusit sa trec de toate luptele cu mine insami si ceilalti pentru a'i aduce acolo unde vor fi... si totusi.. este indeajuns?

Nu mai avem nevoie de eroi.. avem nevoie de victime... privim in jos tot timpul si de aceea vedem intotdeauna mizeria.. poate daca am privi spre stele.. am spera in ceva mai bun.. si increderea asta in noi ne'ar ajuta sa fim mai sus...

Viata e simpla! Noi ne'o complicam...

... Multumesc! ...

Ma intelege...

Ma intelege si de aici incepe tot...
Intelege ce simt, ce gandesc, ce vreau...
Si de aici continua..
Lasa de la ea... si in schimb...
Ii raspund cu aceiasi moneda...

Imi place sa fiu eu... si cine ma schimba... ma pierde...
pierd si eu...

Incotro?

Pierdut sunt din nou...
In randuri,
In ganduri,
si printre randuri n'am,
nici cratima n'am
si nu stiu unde s'o gasesc...

Aici sunt acum
Fara busola...
Incotro?

N'am unde...

Nu ma mai stiu ...
Nu imi mai apartin ...

La rascruce stau ...
Incotro?

L

nu'mi spune vorbe
caci vorbele'ti sunt goale
si fapte vreau
si aici vreau sa fi
acum si pururea si'n vecii

nu'mi spune soapte
nu'mi spune cat ma adori
nu'mi spune ca ma iubesti
cu capul
nu'mi spune ca te'ai schimbat
ca totul e adevarat
cand stii ca nu e chiar asa...

nu'mi spune nimic
taci
fi langa mine si curgi
clipa nu ne'o poate fura nimeni...

ud sa fiu si roua de pe mine
sa fie a ta
si seara toata si ziua lunga
sa stau si sa'ti privesc privirea

in ochi sa'ti vad un singur chip
pe mine
si altul de'a avea sa vie
sa fiu tot eu in mintea ta
si sa il minti...
sa te gandesti la mine...

sa fiu doar eu,
sa fi doar tu
sa stau cu tine
sa fi cu mine
sa fim doi... sa fim unu'

unu punct.

pretentii infantile...

...

... oboseala ...

in fiecare zi aceleasi fete triste.. si eu .. o alta fata trista printre ele.. ne completam reciproc in tristete si ne schimbam energiile intre noi tristii...

in fiecare zi cotidianul de care ai atata nevoie sa scapi.. de care esti atat de ancorat si iti este atat de necesar stabilitatii impuse de altii...

in fiecare zi... aceleasi ganduri legate de seri cu stele pe la munte si gratare la iarba verde... ne'am nascut obositi... cand ar fi bine sa luam o pauza?

unii iau pauza de cand s'au nascut.. si sunt purtati pe brate toata viata, unii o iau la pensionare si unii... intre cele doua extreme...

te prinde senzatia de siguranta dupa care ai tanjit atat.. si realizezi ca este monotona.. ca te plictiseste teribil si ca vrei aventura.. vrei sa risti... vrei sa faci ceva nebunesc... cine te tine?

daca toata viata era conturata in jurul banilor, in jurul palpabilului si a sigurantei... poate ca eram linistiti ca in Atlantida si fericiti ca in ... ce sa mai ... nu'mi vine nici o alta comparatie legata de fericire.. toata lumea a fost nefericita... poate fericirea a fost doar o stare de moment.. si cine a avut'o.. a fost preocupat sa traiasca acea clipa.. nu sa o relateze in cuvinte care oricum nu exprima tot ceea ce simtea..

greu sa faci fata presiunilor, responsabilitatilor si nevoilor celorlalti si sa'ti mai aduci aminte si de tine... probabil la sfarsit de zi cand esti bucuros ca ai prins un dus si un loc in pat... poate o fila de poveste, poate o secventa de film...
iti vei trai viata asa cum iti doresti si nimeni nu iti sta in cale... daca vrei ceva.. il vei avea.. nu este decat un pas.. un pas pe care... trebuie sa il faci singur... un pas care nu depinde de nimeni altcineva decat de tine insuti... si atunci.. ca'i totul negura in juru'ti... cine e de vina? ca nimeni nu te iubeste... ca n'ai un sufletel seara langa care sa adormi imbratisata... cine e de vina? viata'i simpla... gandirea noastra o face complicata.. si din alba sau neagra... o dam in pantone sau alte culori formate din coduri multe si nu intotdeauna usor de memorat... viata nu e nici alba nici neagra... este roz... restul... depinde de tine!

...

da'mi cuvintele care nu'mi spun nimic
da'mi cuvintele care'mi spun totul!

cuvintele care nu descriu nici pe jumatate din ceea ce simt pentru tine...
cuvintele care nu spun nici pe sfert cat ar trebui sa spuna despre mine...

... a inceput o noua luna ...

s'a lasat cu frig... sa fie timpul schimbarii in garderoba? probabil... a inceput prima luna de toamna... odata cu frigul sau racoarea pronuntata de azi de dimineata am simtit si alt fel de "racituri" in jurul meu... se racesc relatii... unele ingheata altele se destrama sub presiunea ghetii. Egoism, neincredere si orgoliu... combinatia perfecta pentru nereusita.

Daca vrei poti si daca vrei ai... ti se spune des, ti se spune constant... propaganda optimista sau adevar? Ajung sa cred ca nu se vrea indeajuns pentru ca pe zi ce trece vad tot mai multe relatii la rece...

Am nevoie de spatiu... sa fiu un om independent... sa nu mai ai atatea pretentii si sa lasi lucrurile sa mearga de la sine... in schimb am pretentia ca tu, cel de langa mine, sa faci numai ce vreau eu, sa am dreptul sa fiu gelos si mai ales... sa profit de tine numai cand imi doresc...

Poate cuvantul profitat este putin cam intins dar numai asa te simti cand o persoana te cheama numai atunci cand are chef de tine... numai cand ii este prielnic timpul... Afirmi ca tii la cineva, ca il iubesti si totusi il jignesti cu demonstratii de acest gen. Iubesti pe cat daruiesti, primesti ceea ce oferi si de multe ori privirea partenerului iti este o oglinda in care te privesti daca tu... faci tot ce se poate si dai tot ceea ce se poate da pentru relatie.

De ce vrei... ce imi ceri si in schimb primesc aceleasi replici?... am fost o vreme in aceasta incertitudine si am dat initial vina pe mine... poate din respect pentru ea... n'am vrut sa o vad mai mult decat ca persoana pe care o iubeam.. si numai sa o fi invinuit de ceva... ma simteam prost... iubeam ideea de "ea", iubeam ceea ce imi doream sa cred despre ea...

Oamenii sunt asa cum ii proiectam in mintea noastra.. nu ceea ce sunt ei defapt... sunt inchipuiri si interpretare.. si de multe ori interpretam gresit.

Am renuntat sa mai dau vina pe mine.. si mi'am inlaturat tentativa ei de a'mi insufla acest sentiment de vinovatie... un lucru las de altfel pentru ca este mai usor sa dai vina decat sa'ti analizezi obiectiv defectele... poate defectele le iubeam la tine si nu te'am vazut vreodata grasa, zbarcita sau usor indoctrinata... poate am vrut sa te vad cu alti ochi... am vazut dincolo de carcasa si de aparente si n'am judecat niciodata la prima vedere... iti multumesc sincer pentru ca ai avut curajul si toleranta de a sta langa mine cand am avut zile grele si m'ai sprijinit si m'ai inteles... poate ca asta a fost ceea ce am apreciat cel mai tare... ca m'ai inteles... ca te'a preocupat ceea ce simt si m'ai privit dincolo de aparente.. care probabil afisau o stare de paranoia... un obsedat... un inconstient.. un nebun... nu oricine poate privi dincolo de aparente... mi'ai dat ascultare... multumesc!

Si acum sa revenim cu picioarele pe pamant.. sau nu mai fim ironici si sa spunem lucrurilor pe nume... practic ne este usor sa spunem ceea ce dorim... sa spunem ce pretentii avem... ne este greu sa punem in practica si greu sa ne recunoastem defectele... care pana si la cele mai "perfecte" persoane.. sunt mai multe decat stie un copil sa numere pe degete...

Ca final.. pentru ca in coerenta deficitara de mai sus nu stiu daca am spus ceva legat... afirm doar ca este extrem de las si egoist sa vrei fericire si sa nu lupti pentru ea... loteria asta vine mai greu decat cea in bani... iti doresc numai.. asteptare placuta!