Iubirea

Vezi tu...
Iubirea
e treabă serioasă!
o glumă cosmică
jucată
de actori
nepricepuți!
Vezi tu...
Iubirea
nu e
pentru oricine
ci doar
pentru cei
ce vor
să zâmbească...

#unupunctpoezie

încotro?

colțul 
modelului meu 
a zgâriat tiparul 
spărgându'l 
în trei

o parte 
a plecat 
acasă

o parte 
a rămas 
în mine

și 
o parte 
stă în derivă 
la răscruce 
întrebând 
zadarnic 
încotro?

#unupunctpoezie

fără scuze

fără scuze 
viața 
se întâmplă 
trăim, 
respirăm 
clipe 
mai trăim, 
mai respirăm 
momente 
mai un sunet 
mai un forfot 
pentru 
moment
trăit, jumătate... 
respirat jumătate, 
din infinitatea 
timpului

#unupunctpoezie

Viața este grea!

Era de'o batrânețe clară,
Lăsa în urmă praf
Nu se lăsa surprins, ca bunăoară
Când îi făcea băbuța câte un pilaf

Mustea de sinceritate
Și curajos era
La viața ce o avea în spate
Nimic nu'l mai impresiona

Dar s'a oprit, în loc, pe șușea
Căci mi'a văzut privirea
m'a măsurat atent și trase din lulea
să'mi spună vorba vorbelor...

Viața este grea!

#unupunctpoezie

COMIZERÁȚIE

COMIZERÁȚIE s. f. (Livr.) Milă, compătimire. – Din fr. commisération.

Diferenţa dintre milă şi compasiune? Careva?

Mila vine din masca ta superioară
tu esti lup, dar te vezi căprioară
Rămâi neclintit la ce te înconjoară
Şi îţi etalezi darul ca pe o povară.

Compasiunea vine din suflet, fără ocară
Te lasă smerit, nu într.o doarã
Mângâierea sublimă venită pe seară
din comizeraţie.

#unupunctpoezie

zâmbetul și cicatricea

zâmbetul și cicatricea 
curgeau pe același obraz 
precum stropii rătăciți de ploaie 
rămăși spre final să se scurgă, în geam

devenea una cu sarea, 
una cu mine, 
una cu carnea ruptă 
din lăcașul ei

în apus 
ne.am spus 
acele cuvinte 
vindecătoare 
suntem toți, 
o apă 
și'un pământ...

#unupunctpoezie

tăcerea în doi.

murdar și crud 
arzând dar ud 
locul din noi. 
cu mine în piele 
cu tine în gând, 
puntea dintre noi. 
m.am umplut cu tine 
te.ai golit de mine 
tăcerea în doi.

#unupunctpoezie

în fund

M.am aşezat
în fund

Am stat aşa
preţ de câteva

Am văzut în ea
ce în mine era

Am stat aşa
vre.o oră Juma

Eram aşa
în fund

Era ca ea
cum nimeni era

Priveam încet
eram discret

Stăteam cumva
pe lângă

Ce am vazut
Nu am crezut

Am mai ciupit
am mai simţit

Stăteam aşa
în fund

Nu era
nici nu ştia

Iar eu stăteam
aşa
în fund

#unupunctpoezie

Erai frumoasă dimineață

Erai frumoasă dimineață 
până să te speli pe ochi 
apoi ți.ai pus o mască nouă 
să.ți aducă deochi

Avei un zâmbet timid 
ca dup'un vis lejer 
iar eu pierdut în ochii tăi 
priveam stingher

Ne.am spus atâtea într'o clipă 
când ne'am trezit pe sub cearșaf 
ai fost o apă noaptea'ntreagă 
iar eu, un nor de praf

Ne despărțim să ne vedem diseară 
să crească dorul între noi 
să stăm la o lumină fadă 
să povestim vioi

Ne spunem iar un noapte bună! 
Ne strângem iar în brațe, vis 
Sa'ți spun în dimineața brună 
ce alte cote'am mai atins

#unupunctpoezie

Sunt omul viu

Sunt omul viu 
ce cutreieră pământul 
până-n sicriu 
rămân frate cu vântul

Sunt omul viu 
Rămân scăldat de soare 
și chiar de știu 
mai torn câte un "oare?"

Sunt omul viu 
Neînduplecat de normă 
ce ei descriu 
e o simplă platformă

Sunt omul viu 
venit demult din vise 
aici rămân plăviu 
să spun cuvintele ucise

#unupunctpoezie

Suntem

Suntem suma stelelor, 
adunate într-o seară 
la sezătoare 
suntem suma oamenilor, 
care ne-au trecut calea

N-ar fi mamă fără copil 
tata fără bere 
și toți inginerii 
de sistem 
care ne-au adus 
aici

Suntem toți 
în același cazan 
și punem 
pe rând 
lemne 
pe foc 
să iasă 
ciorba 
bună

#unupunctpoezie

Nu știam

Nu știam
că am
o inimă
până când,
între două
bătăi,
am simțit
o ruptură,
o durere
apăsătoare
deloc fizică...

Nu știam
că pot
să'mi revin
după
un asemenea
șoc
dar am aflat
că este
primul
dintr'o mulțime
ce o sa vie

am respirat
adanc
să'mi aduc aminte
că mai am 
și plămâni

#unupunctpoezie

teribil

teribil de mare
teribil de munte
şi soarele ce`ascute
dungi cornute
pentru timpul amorțit

când m`am rămolit
când m`am damblagit
că tare bine venit
este vasul ciobit
pentru călătorul ostenit.

din râuri adânci
din fete şi prunci
ce bine răsună, zâmbind
petalele buruienii
neştiute iernii

şi eu? eu ce?
şi ce dacă... eu
doar p`aici,
ca voi toți, curios
de ce se împlântă...

#unupunctpoezie

oare picătura

oare picătura de ploaie în drumul ei 
știe că mă va atinge? 
sau inima mea, în suspinul ei 
știe de ce plânge?

mai știe drumul șerpuit 
că prin el mi.e calea? 
sau știe murgul obosit 
care.i e chemarea?

și cerul oare știe că ne inspiră viața 
și ne dă ploi să ne aducă aminte 
și să ne spele fața 
pe noi, cei fără umbrelă

#unupunctpoezie

Trec zilele

Azi, bărbatul este zen
Stă liniştit, doarme pe el
E sensibil se antrenează
pielea el şi-o hidratează
Stă la soare, se epilează
zi de zi, care mai de care
trece prin pizdificare.

Iar femeia, independentā
bea, devine incoerentă
preia funcţii, face legea
nu mai merge cum mergea.
Acum, cu mersul apăsat
bate-n masă, o dă răspicat
căci ele s-au pulificat.

Grele vremuri mai trăim
Am uitat oameni să fim
Ne dorim ce nu ştim
Avem de toate dar năruim
Toate's cu susu'n jos, sublim
Trec zilele şi tot în ţintirim
ajungem.

#unupunctpoezie

Sufletul își cântă

Sufletul își cântă 
melodia 
în acest trup 
mai de dor 
mai de jale 
mai de bucurie.

Lumina a încetinit 
și un cârd de frecvențe 
din cele mai diverse 
fac popas 
în al meu 
trup.

biochimia sacră 
ține sufletul 
cântăreț 
și îl plimbă 
din loc în loc 
pentru a cânta 
în cor 
sau solo 
în funcție 
de cum se aliniază 
planetele

#unupunctpoezie

Prin umbre am făcut cărări

Prin umbre am făcut cărări 
Și-am așteptat de-atâtea ori 
moartea să-mi vie 
ea cu zâmbetul blajin 
mi.a spus că timpul 
este relativ

lăsat așa într-o răbdare crudă 
priveam în suspin cerul sângeriu 
și mă-ntrebam de ce s-a dus 
înaintea mea

peste ani, am înțeles vrăjeala ei 
era atât de simplu să mă ia 
dacă avea permisiunea certă 
a îngerului meu păzitor

dar el tot mai crede-n mine 
și-n încăpățânarea lui cosmică 
așteaptă clipa în care 
a-mi să-mi învăț lecția 
și o să plec să-l las 
cu ale lui

#unupunctpoezie

Mă picurau norii

Mă picurau norii 
peste poalele muntelui 
mă mai strângeam în zăpezi 
și mai curgeam în râuri

mai înotam cu peștii 
și înnoptam cu marea 
mă iubeam cu focul 
și făceam cu ochiul 
abisului.

îmi numărăm celulele 
în timp ce ele 
mă numărau 
câte puțin, din doi în doi 
când mă picurau norii

#unupunctpoezie

tu, când dormi... visezi?

o lume de adunături 
de prin neamuri străbune 
diluate în timp de impuls 
și pasiuni de moment 
ajung să devină o diluție 
de unul la un miliard.

opt miliarde de suflete 
și doar opt oameni. 
restul, naivi 
inadaptați și psihopați 
care își întăresc imaginea de sine 
prin aprecierea măștilor purtate

găsim cuvinte care nu descriu 
ce suntem, ce vrem sau simpla nevoie 
de a fi. să trăiești modest dar cu toate 
ţiglele pe casă... 
găsim plăceri în a avea ce nu ne aparține 
în a crede că puterea te face puternic 
și în frimituri de trăiri 
deghizate în visuri deșarte

tu, când dormi... visezi? 
sau te bântuie vre.un coșmar? 
este adevărat ce simți când deschizi ochii? 
sau este doar o repetare a unui tipar 
văzut pe undeva? 
când schimbi macazul? dar foaia... 
când o schimbi?

#unupunctpoezie

ai uitat, omule

ai uitat, omule
să trăieşti
să respiri
simplu
să stai într'un colț
de nea
liniştit...

ai uitat, omule 
să iubeşti 
momentul

ai uitat să
plângi, 
să spui
cu sufletul deschis
ce simți sau
cum se simte
pentru tine...

adu'ți aminte 
ce ai fost
cândva
când timpul
nu exista
şi când traiai
în pace cu tine
pentru că nu erau
atâtea întrebari,
atâtea minciuni
în care să vrei să crezi

mai respiră
mai trăieşte
mai priveşte viața
cum e ea...

ai uitat, omule
sa mai fii

#unupunctpoezie

în lumea sărată

parcat pe diagonală

într-un univers paralel

halucinez

sufletul mușcă

din carnea roșie

și îi dă apoi

să guște

sânge

vântul marin

însoțește porumbelul

în zborul lui

fără de cer

umbra mă refuză

și pleacă

să-și caute

libertatea

ea, își scoate la mezat

viitorul

fără remușcări

eu, caut lacrima

care să-mi fie lupă

și

din întuneric

mă trezesc

în verde

în portocaliu

și alb

cabinet

cu uși de lemn

și geamuri de sticlă

prezintă parșemine

din alte lumi

la microscop

am mărit imaginea

până m-am văzut

uitându-mă

prin microscop

bobul de transpirație

se prelinge încet

pe frunte

până la ochi

și mă trezește ...

în lumea sărată

#unupunctpoezie