Prin umbre am făcut cărări

Prin umbre am făcut cărări 
Și-am așteptat de-atâtea ori 
moartea să-mi vie 
ea cu zâmbetul blajin 
mi.a spus că timpul 
este relativ

lăsat așa într-o răbdare crudă 
priveam în suspin cerul sângeriu 
și mă-ntrebam de ce s-a dus 
înaintea mea

peste ani, am înțeles vrăjeala ei 
era atât de simplu să mă ia 
dacă avea permisiunea certă 
a îngerului meu păzitor

dar el tot mai crede-n mine 
și-n încăpățânarea lui cosmică 
așteaptă clipa în care 
a-mi să-mi învăț lecția 
și o să plec să-l las 
cu ale lui

#unupunctpoezie