tu, când dormi... visezi?

o lume de adunături 
de prin neamuri străbune 
diluate în timp de impuls 
și pasiuni de moment 
ajung să devină o diluție 
de unul la un miliard.

opt miliarde de suflete 
și doar opt oameni. 
restul, naivi 
inadaptați și psihopați 
care își întăresc imaginea de sine 
prin aprecierea măștilor purtate

găsim cuvinte care nu descriu 
ce suntem, ce vrem sau simpla nevoie 
de a fi. să trăiești modest dar cu toate 
ţiglele pe casă... 
găsim plăceri în a avea ce nu ne aparține 
în a crede că puterea te face puternic 
și în frimituri de trăiri 
deghizate în visuri deșarte

tu, când dormi... visezi? 
sau te bântuie vre.un coșmar? 
este adevărat ce simți când deschizi ochii? 
sau este doar o repetare a unui tipar 
văzut pe undeva? 
când schimbi macazul? dar foaia... 
când o schimbi?

#unupunctpoezie