Dodecaedru

doisprezece fețe am 
una pentru fiecare 
că sunt om 
sau că sunt floare 
doisprezece fețe am

prima îmi spune 
că sunt tot 
una sunt 
cu prima rază 
când recunosc lumina

a doua 
se plimbă 
fără de scop, 
fără de formă 
doar pentru că este

a treia prinde forma 
unui izotop 
de carbon 
și își spune 
povestea

oxigenul,a patra, 
îmi prezintă strălucirea 
unei lumi 
unde piatra se săruta 
cu soarele

fața a cincea 
îmi spune că munte 
sunt, iar hidrogenul 
îmi este parte 
a versantului drept

a șasea, mai poznașă 
sare peste mari și munți 
n'are viață, nici suflare 
stă ușor, așa călăre 
peste fulgerul căzut

a șaptea, 
este ochiul 
ce știe 
infinitul 
iluziei

a opta față 
este îngerul 
care te ajută 
care te îndrumă 
doar pentru că este

fața a noua 
iubește tot 
se întinde pe toată 
jumătatea 
și crește, mereu crește

a zecea față, 
o zecime din întregul corp 
îmi închide cercul 
și îl trimite pe Odiseu 
acasă

fața a unsprezecea 
mă unește cu esența 
lasă loc 
de de prea multul gol 
și tace

a doisprezecea față 
are grijă să curețe 
toate fețele, 
să le redea 
nimicului

și apoi, cu toate fețele 
mă plimb prin lume 
mai zâmbesc, mai gândesc 
mai stau, mai roiesc 
și văd.

#unupunctpoezie