Lapis Exillis

Din piatră 
am prins suflare, 
când focul 
ardea pământul. 
Coroana dorinței 
nu am vrut 
să o port

și am devenit 
sămânță 
de muștar.

Vedeam 
podul 
și așteptam 
în mijlocul său 
ca ambele capete 
să mă atingă 
unul prin creștet 
altul prin tălpi.

Amândouă 
ședeau 
și mă priveau

Cuiburi adunate 
așteptau la pândă. 
Nu știau 
că le văd 
cu inima, 
că nu pentru mine 
respir 
ci doar aștept 
pe acest pod 
la jumătate

cu cercul 
pe degetul 
mic