Sinceritatea sperie...

S'au dus zilele de moralitate si coloana vertebrala... s'au dus zilele de sinceritate... adevarul doare si nu trebuie spus... asta daca vrei sa stai in rand cu ceilalti...

Moralitatea... ceva.. candva.. odinioara... bunaoara.. nu acum! Acum trebuie sa calcam in picioare tot ce sta pe langa noi si in fata noastra... asa cred unii ca reusesc in d'ale serviciului, d'ale carnavalului si alte situatii din cotidian...

Poate ca nu sunt pregatit sa renunt la partea asta de sinceritate.. si poate ca sunt ipocrit sa ma cred 100% sincer... adevarul este ca am ocolit si eu cateva subiecte pentru a nu deranja sau pentru spalarea pacatelor... dar.. o limita ar fi binevenita...

Ca n'ai curaj sa spui in fata ce esti si ce te doare... problema ta...
Ca nu vrei sa asculti cand spun ce am de spus... din nou... problema ta...
Problema mea ramane sa mi'o rezolv singur... ai putea sa faci tot asa.. sau fi original... fa ca tine!

Drumul meu...

Ce e in urma'n urma las
Si am sa fac aici popas
Caci privelistea'mi prieste!
Stai si tu si'ncet priveste
Seara cum se lasa...

Aproape gata!

O cutezare... nimic mai mult
Ce nu'i precum vorba in vant
Ar face cat o mie de poze,
O poza cat o mie de cuvinte
Si o inmultire ce o fac usor in minte... unii!

Un glas ce iti sopteste
Ca tot ce e... si ce iubeste
esti tu!

O farama din tine sa ajunga departe
sa treaca peste ape
si sa treaca de lume
fara sa se opreasca...

Dar cine sa'ndrazneasca?

Cum sa vorbesti deschis?
Cum sa le spui ce simti?
Cand tot ce ai vazut
Te'nvata cum sa minti...

Cata idolatrie si cata ingamfare!
Cata omenie?
Sau cata... cutezare?

Ar fi absurd sa cauti,
Sa cercetezi nu poti!
Caci tot ce ai in mana
Sunt vorbe de netoti...

Cei ce'au gandit, au scris, au reusit
Sa iasa din tipare
Dar de materialul cel din carne
Nu au avut scapare!

Nemuritor sau fericit
Nu ai sa fii vreodata!
Si cu speranta ai sa mori...
Si cu speranta luata!

Ramane numai clipa
Nedespicata'n doua
Ramane numai ploaia
C'o picatura, doua.

Traiesti sau supravietuiesti
Te bucuri de moment sau nu
Sunt intrebari la care
Ai sa'ti raspunzi doar tu!

Nu te lasa furat
De bogatii in vant
Caci clipa ce'ai pierdut
N'ai s'o mai vezi nicicand!

Simte acum
Spune ce simti
Si daca poti fara sa minti
Ai castigat un fan!
Al tau pe viata'ndatorat
Sunt eu, omul ce'a ascultat
Si martorul tacut am fost
Cand te'ai descatusat!

Adevarul nu'i usor...
Si'l insoteste ura!
Caci toti cei ce'ncontinuare mint
I'au simtit anvergura...

Si de povesti ne'am saturat
Si adevar noi cautam...
Dar intrebarea ce'am in cap...
Suntem pregatiti sa'l asumam?

Caci adevarul asta dureros
Este un adevar comun
Si cel ce'i slab sau pantecos
Nici unul nu a fost imun.

Ne'a atins pe toti usor
Minciuna, nepasarea
Si au urmat pe'acelasi coridor
Mastile si Indignarea
Personaje mari in aste vremi,
Nu ca odinioara!
Cand tot asa lejer umblau
Din casa in cascioara.

Nu au omis pe nimeni
Pe toti ne'au cam vrajit...
Si atatia ani de vrednicie
Suntem tot un troglodit

Pacat de cei ce'au incercat...
Caci incercarea e'n zadar
Si doar pe tine te'ai schimbat
Caci cu restul esti pe'un zar
Si nu dai sase-sase.

Si nu ramane decat sa retrag
Ce am indrugat mai sus
Era asa.. un gand fugar...
Este tarziu si sunt putin pe sotii pus...

Stia el ceva...

" Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc ...

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran.
Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii...

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine....

Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice."
Gabriel García Márquez

...

Nu ar fi trebuit sa te lasi intr'o doara...
Doar trupul ti'a murit, sufletul n'are sa'ti moara...

Te lasi o prada si esti pacalit
Ca te asteapta lumea de din colo...
Rai sau iad pentru o etenitate sa fii viu...
Si o minciuna mai mare... nu stiu
Te amagesti in fiecare zi
ca ai sa traiesti destul sa fi facut ceva
Si sufletul nu are sa'ti moara!

Viata e lunga si plina de invataturi,
De regrete si suspin, de cazaturi
Caci nici o minte ce'a zacut pe'acest pamant
Nu a trait far'de'un regret in gand...

Viata e lunga si o traiesti cum vrei,
Si tot astepti o prada ca sa iei... cu tine...
Si totu'ti se invarte mereu langa bani...
Se tiparesc milioane zi de zi...
si sunt asa banali!

Traieste clipa si fa ce vrei sa faci...
Fa lucruri simple si nu da celorlati _ crezare...

Caci suntem oi supuse far'sa vrem
unui indoctrinat sistem
unde numai cei ce au, vor avea mai mult...
si tu oricat de tare ai striga...
pentru ei, ramai tot mut...

De carapacea asta esti satul ca mine...
si'ai vrea sa spui ce ai pe suflet... ce ai in tine...
si zi de zi testezi o doza de rebeliune...
dar nu ai sange sa faci totul ca tine...

toti cei batrani dau sfaturi si'ti spun cu ce'au gresit...
dar viata lor nu e a ta, au trait diferit!
si ce'au gresit si'acum regreta... se poate sa nu fie'al tau
dar ei incearca sa se vindece pe ei...
sperand ca tu sa te indrepti prin ei...
sunt doar batrani ce'si cumpar'un bilet in rai...
de tine depinde daca nu, sau daca dai...

traiesc cu gandul ca'i va astepta dincolo
o judecata si o eternitate'n rai
dar nu s'a'ntors nimeni sa'ti spuna...
ca la tine tre' trambita sa ai...
ca acolo nimeni nu ti'o da pe'a lui

Ne amagim cu gandul asta nefiresc
nu e corect si ne'am mintit destul...
veniti voi cei ce ati trecut de mult
si da'ti si mie'un semn!

nu am sa'mi schimb ceea ce sunt
pentru mandria voastra
si de'am sa mor.. chiar si'n curand
raman tot pasarea maiastra
de albatros
caci pentru nimeni si nimic,
n'am sa ma las intors!

gandesc ca poate intr'o zi
voi gasi fericirea
si lucrul marunt ce il cer
imi va'ndeplini menirea

lumea nu vreau s'o cuceresc,
nu imi doresc palate
sa fiu iubit si sa iubesc,
sa fiu cu tine'n noapte!
sa fiu acelasi egoist,
sa ma gandesc la mine
si'n ziua cand voi fi iar trist
sa plec sa uit de tine!

sunt doar un calator mai trist
satul de'atata drum
m'as potoli oricand sa stau
sa ma bucur de'un fum
sa nu'mi doresc decat putin
si sa rezolv o parte
sa'mi numar zilele de chin
si de cat soare am parte...

nu imi doresc sa ma'ntelegi
caci poate simti la fel
dar ce vor ei ca sa gandesti
iti dau tie, un alt tel...

sa'ncerc m'am saturat...
atatea am ratat
si de trecut pe langa mine multe'au fost
si le'am vazut dar pe atunci nu le dadeam vre'unu rost

de regretat.. nu am nimic
caci gandul m'a purtat mereu
si daca atunci am spus ca fac
acum vad doar unde'am gresit

dar din greseli invat..
si poate am sa fiu mai bun
si poate intr'o zi am sa rasfat
un suflet cald cu parul brun

sau poate nu!

pacat ca ai plecat fara sa lupti!
pacat ca m'ai lasat sa lupt cu mine!
pacat ca nu ai inteles ce te'n conjoara si sa profiti sa vezi doar ce e bine!
in spate ce'ai lasat, cu dor se uita'n urma
si vietii tale ai considerat ca e mai bine sa'i pui carma ... si ai virat brusc

n'am sa te judec caci nu pot
am inteles numai o parte...
tineai la toate si la toti
erai precum o carte
ca noi toti erai,
dar tineai coperta'nchisa
si de citit te mai citeam
cand erai beat si o uitai deschisa

de ce ai fost atat de las
de ce'ai plecat asa devreme
de ce'ai vrut copilul sa'ti planga
si nopti si zile'n perne...

poate'ntr'o zi am sa'nteleg
si'am sa'ti respect "curajul"
si n'am sa fiu copilul bleg
ramas numai cu anturajul...