marți, octombrie 16, 2007

Aproape gata!

O cutezare... nimic mai mult
Ce nu'i precum vorba in vant
Ar face cat o mie de poze,
O poza cat o mie de cuvinte
Si o inmultire ce o fac usor in minte... unii!

Un glas ce iti sopteste
Ca tot ce e... si ce iubeste
esti tu!

O farama din tine sa ajunga departe
sa treaca peste ape
si sa treaca de lume
fara sa se opreasca...

Dar cine sa'ndrazneasca?

Cum sa vorbesti deschis?
Cum sa le spui ce simti?
Cand tot ce ai vazut
Te'nvata cum sa minti...

Cata idolatrie si cata ingamfare!
Cata omenie?
Sau cata... cutezare?

Ar fi absurd sa cauti,
Sa cercetezi nu poti!
Caci tot ce ai in mana
Sunt vorbe de netoti...

Cei ce'au gandit, au scris, au reusit
Sa iasa din tipare
Dar de materialul cel din carne
Nu au avut scapare!

Nemuritor sau fericit
Nu ai sa fii vreodata!
Si cu speranta ai sa mori...
Si cu speranta luata!

Ramane numai clipa
Nedespicata'n doua
Ramane numai ploaia
C'o picatura, doua.

Traiesti sau supravietuiesti
Te bucuri de moment sau nu
Sunt intrebari la care
Ai sa'ti raspunzi doar tu!

Nu te lasa furat
De bogatii in vant
Caci clipa ce'ai pierdut
N'ai s'o mai vezi nicicand!

Simte acum
Spune ce simti
Si daca poti fara sa minti
Ai castigat un fan!
Al tau pe viata'ndatorat
Sunt eu, omul ce'a ascultat
Si martorul tacut am fost
Cand te'ai descatusat!

Adevarul nu'i usor...
Si'l insoteste ura!
Caci toti cei ce'ncontinuare mint
I'au simtit anvergura...

Si de povesti ne'am saturat
Si adevar noi cautam...
Dar intrebarea ce'am in cap...
Suntem pregatiti sa'l asumam?

Caci adevarul asta dureros
Este un adevar comun
Si cel ce'i slab sau pantecos
Nici unul nu a fost imun.

Ne'a atins pe toti usor
Minciuna, nepasarea
Si au urmat pe'acelasi coridor
Mastile si Indignarea
Personaje mari in aste vremi,
Nu ca odinioara!
Cand tot asa lejer umblau
Din casa in cascioara.

Nu au omis pe nimeni
Pe toti ne'au cam vrajit...
Si atatia ani de vrednicie
Suntem tot un troglodit

Pacat de cei ce'au incercat...
Caci incercarea e'n zadar
Si doar pe tine te'ai schimbat
Caci cu restul esti pe'un zar
Si nu dai sase-sase.

Si nu ramane decat sa retrag
Ce am indrugat mai sus
Era asa.. un gand fugar...
Este tarziu si sunt putin pe sotii pus...

Un comentariu:

Nopol spunea...

"Adevarul este o flacara atat de luminoasa incat multi oameni nu-i pot suporta lumina. Unii inchid ochii ca sa nu-l vada, iar altii fug ca sa nu fie arsi." (Goethe)