Cu cat investigam mai mult despre ceea ce credem ca intelegem, care ne este originea, ceea ce credem ca facem, cu atat mai mult ne dam seama ca suntem mintiti. Suntem mintiti de fiecare autoritate. Ce va face sa credeti, chiar si pentru un minut, ca autoritatea religioasa este singura care niciodata nu a fost atinsa?
Institutiile religioase de pe lumea asta se afla la fundul mocirlei. Institutiile religioase ale acestei lumi au fost puse acolo de aceiasi oameni care v-au dat guvernul, educatia voastra pervertita, care v-au dat cartelurile bancare internationale.
Si asta pentru ca stapanii nostri nu dau doi bani pe voi sau pe familiile voastre. Lor nu le pasa decat de ceea ce le-a pasat dintotdeauna, si anume sa controleze lumea asta blestemata. Am fost indepartati de adevar si de prezenta divina din Univers pe care oamenii au numit-o “Dumnezeu”.
Nu stiu ce este Dumnezeu, dar stiu ce nu este. Si daca nu sunteti si pana cand nu sunteti pregatiti sa priviti intregul adevar, oricare ar fi acesta, indiferent la cine ar conduce, chiar daca vreti sa va faceti ca nu vedeti sau vreti sa faceti ce vreti, atunci, undeva pe drum, veti descoperi… ca v-ati jucat cu Justitia Divina.
Pe masura ce veti invata mai mult, pe masura ce veti intelege cum stau lucrurile, cu cat ele devin mai evidente, veti incepe sa vedeti minciuni pretutindeni. Trebuie sa cunoasteti adevarul, sa-l cautati, pentru ca adevarul va va elibera.
“Cred ca a fost dificil pentru cei care au luat autoritatea drept adevar mai degraba decat adevarul ca autoritate.”
G. Massey, Egiptolog
“Trebuie sa va spun adevarul, oameni buni! Trebuie sa va spun adevarul.
Cand vine vorba de abureala, cea mai mare abureala a timpurilor, trebuie sa aveti in vedere campionul promisiunilor false si al pretentiilor exagerate din toate timpurile. Religia. Ganditi-va numai! Religia a convins, realmente, oamenii ca exista un om invizibil, traind in cer, care vede tot ce faci, in fiecare minut al fiecarei zile. Iar omul invizibil are si o lista speciala cu 10 lucruri pe care nu vrea ca tu sa le faci.
Si daca faci unul din aceste zece lucruri, el are un loc special, plin de foc si fum, un loc al torturii si spaimei unde te va trimite sa traiesti si sa suferi, sa arzi, sa te sufoci, sa tipi si sa plangi vesnic pana la sfarsitul timpurilor… Dar el te iubeste!
Te iubeste. Te iubeste si are nevoie de bani. Intodeauna are nevoie de bani! Este atotputernic, este perfect, atoatestiutor si intelept. Totusi, nu se poate descurca cu banii! Religia inghite miliarde de dolari, nu plateste taxe si mereu are nevoie de inca putin. Acum sa va spun o poveste de rahat extraordinar de reusita! Rahatul sfant!”
PARTEA I
CEA MAI GROZAVA POVESTE SPUSA VREODATA Acesta este Soarele. Inca din anul 10.000 inainte de Christos, istoria abunda de scrieri si picturi ce reflecta respectul si adoratia oamenilor pentru acest obiect. Si nu e greu sa intelegem de ce, de vreme ce Soarele rasare in fiecare dimineata, aducand lumina, caldura si siguranta, salvand omul de frig, intuneric si de pradatorii de la adapostul noptii. Civilizatiile au inteles ca in absenta Soarelui, granele nu ar creste, viata pe planeta nu ar supravietui. Aceste realitati fac ca Soarele sa fie cel mai adorat lucru din toate timpurile.
In mod asemanator, oamenii au fost foarte constienti si de prezenta stelelor. Urmarirea traiectoriei lor le-a permis sa recunoasca si sa anticipeze evenimente care au loc la perioade mari de timp, cum ar fi eclipsele si lunile pline. In schimb, au clasificat stelele in grupuri de stele cunoscute astazi de noi drept “constelatii”.
Acesta este zodiacul, una dintre cele mai vechi imagini conceptuale din istoria umanitatii. Reprezinta Soarele, in drumul lui prin cele 12 constelatii majore, in decursul unui an. Reprezinta, de asemenea, cele 12 luni ale anului, cele 4 anotimpuri, solstitiile si echinoctiurile. Termenul “zodiac” are legatura cu antropomorfizarea constelatiilor sau cu personificarea lor ca figuri sau animale.
Cu alte cuvinte, civilizatiile timpurii nu doar au urmarit Soarele si stelele, dar le-au si personificat prin mituri elaborate privind miscarile si legaturile dintre ele. Soarele, datator de viata si salvator, era considerat reprezentantul creatorului nevazut sau Dumnezeu. Dumnezeul Soare. Lumina lumii. Mantuitorul rasei umane.
La fel, cele 12 constelatii reprezentau locurile prin care calatorea Domnul Soare. Erau identificate prin nume, ce reprezentau, de obicei, fenomene naturale ce aveau loc in acea perioada. De exemplu, Varsatorul - purtatorul apei, care aduce ploile de primavara.
Acesta este Horus. El este Dumnezeul Soare al Egiptului din jurul anului 3000 inainte de Christos. El este Soarele a carui viata este redata printr-o serie de mituri alegorice ce releva miscarea Soarelui pe cer. Pe baza hieroglifelor antice din Egipt, stim atat de multe despre acest Mesia solar. De pilda, Horus insemnand Soare sau lumina, avea un dusman numit Set. Iar Set era personificarea intunericului sau a noptii.
Si metaforic vorbind, in fiecare dimineata, Horus castiga batalia contra lui Set, in timp ce seara Set il invingea pe Horus si il trimitea in lumea subterana. Este important de stiut ca intunericul contra luminii sau binele contra raului, este una dintre cele mai omniprezente dualitati mitologice cunoscute vreodata si se manifesta inca pe multe planuri si in ziua de azi.
Detaliind, povestea lui Horus suna cam asa: Horus s-a nascut pe 25 Decembrie, din fecioara Isis Maria. Nasterea lui a coincis cu rasarirea unei stele in est care a fost urmarita de trei regi, in dorinta lor de a gasi si preamari pe mantuitorul nou-nascut.
La varsta de 12 ani, era un copil-invatator prodigios. La varsta de 30 de ani, a fost botezat de catre Anap dupa care si-a inceput lucrarea. Horus avea 12 discipoli cu care calatorea peste tot, infaptuind miracole ca vindecarea celor bolnavi sau mersul pe apa.
Horus era cunoscut sub multe nume sugestive ca “Adevarul”, “Lumina”, “Fiul Ales al lui Dumnezeu”, “Bunul Pastor”, “Mielul Domnului” si multe altele. Dupa ce a fost tradat de Typhon, Horus a fost crucificat, ingropat timp de trei zile si apoi a revenit la viata. Se pare ca aceste insusiri ale lui Horus, originale lui sau nu, s-au raspandit in multe alte culturi ale lumii care si-au creat dumnezei dupa aceeasi structura mitologica de baza.
Attis din Phrygia, nascut din fecioara Nana pe 25 Decembrie. Crucificat, pus in mormant din care a revenit dupa trei zile la viata.
Krishna din India, nascut din fecioara Devaki, a carui venire pe lume a coincis cu rasarirea unei stele in est. A infaptuit miracole cu discipolii lui si a inviat dupa moarte.
Dionysos din Grecia, nascut dintr-o fecioara pe 25 Decembrie, era un invatator care calatorea infaptuind miracole, cum ar fi transformarea apei in vin. Era numit ca “Regele regilor”, “Unicul Fiu zamislit de Dumnezeu”, “Alfa si Omega” si in multe alte feluri. Si el a inviat dupa moarte.
Mithra din Persia, nascut din fecioara pe 25 Decembrie. Avea 12 discipoli si infaptuia miracole. Dupa moarte a fost ingropat, dar dupa trei zile a inviat. Si el era numit “Adevarul”, “Lumina” si in multe alte feluri. Un amanunt interesant. Ziua sacra de adorare a lui Mithra era Duminica.
Ceea ce este cert este ca exista numerosi mantuitori, in diferite perioade de timp, in toata lumea… care subscriu la aceste caracteristici generale. Ramane intrebarea - de ce aceste caracteristici? De ce nasterea dintr-o fecioara pe 25 Decembrie? De ce trebuie sa mori trei zile dupa care sa urmeze inevitabila inviere? De ce 12 discipoli sau adepti?
Pentru a afla raspunsul, sa-l cercetam pe cel mai recent Mesia solar. Iisus Christos a fost nascut de fecioara Maria in ziua de 25 Decembrie la Bethlehem. Nasterea lui a fost anuntata de aparitia unei stele la rasarit pe care trei regi au reusit s-o urmareasca, gasindu-l astfel pe noul mantuitor. La 12 ani era copilul invatator iar la 30 de ani, a fost botezat de Ioan Botezatorul. Si astfel a inceput lucrarea lui.
Iisus avea 12 discipoli cu care batea drumurile, savarsind miracole, adica vindecand pe cei bolnavi, mergand pe apa, aducand mortii la viata. Mai era cunoscut si ca “Regele Regilor”, “Fiul Domnului”,”Lumina lumii”, “Inceputul si Sfarsitul”, “Mielul Domnului” si sub multe alte nume. Dupa ce a fost tradat de discipolul sau, Iuda, si vandut de acesta pentru 30 de monezi din argint, a fost crucificat, asezat intr-un mormant si dupa trei zile a inviat si s-a ridicat la ceruri.
In primul rand, secventa nasterii este complet astrologica. Steaua din est este Sirius, cea mai stralucitoare stea de pe cerul noptii, care, in ziua de 24 decembrie, se aliniaza cu cele trei stele stralucitoare din Centura lui Orion. Aceste trei stele din Centura lui Orion au aceeasi denumire pe care o aveau si in antichitate. Cei Trei Regi. Iar cei Trei Regi si cea mai stralucitoare stea - Sirius, indica toate locul unde rasare Soarele, in ziua de 25 decembrie. Acesta este motivul pentru care cei Trei Regi urmaresc steaua in est. Pentru a ajunge in locul rasaritului, unde se naste Soarele.
Fecioara Maria este constelatia Virgo, cunoscuta si ca Virgo Fecioara. Virgo in latina inseamna Virgina. Simbolul antic pentru Virgo este un M modificat. De aceea, numele de Maria, la fel ca si al celorlalte mame virgine, ca mama lui Adonis, Myrra, sau mama lui Budha, Maya, incep cu litera M.
Virgo mai este cunoscut si drept Casa Painii, iar reprezentarea lui Virgo este o fecioara tinand in mana un manunchi de grau. Aceasta casa a painii si simbolul ei, graul,reprezinta lunile August si Septembrie, sezonul recoltei. Iar Bethlehem, literal, se traduce, de fapt, prin “casa painii”. Bethlehem este, deci, o referire la constelatia Virgo un loc din cer si nu de pe pamant.
Un alt fenomen foarte interesant are loc in jurul datei de 25 Decembrie, si anume Solstitiul de iarna. Intre solstitiul de vara si cel de iarna, zilele devin mai scurte si mai reci si din locul lui din emisfera nordica, Soarele pare a se deplasa spre sud, facandu-se mai mic si mai sters.
Scurtarea zilelor si uscarea granelor cand se apropie solstitiul de iarna simboliza pentru antici procesul mortii. Simboliza moartea Soarelui. Si pana pe 22 Decembrie, moartea Soarelui era deplina. Pentru ca Soarele, deplasandu-se spre sud, fara intrerupere, timp de 6 luni ajunge in cel mai jos punct de pe bolta cereasca.
Si aici se intampla un lucru curios: Soarele inceteaza a se mai deplasa spre sud, cel putin perceptibil, pentru 3 zile. Iar in aceste 3 zile, Soarele rezida in vecinatatea Crucii Sudice sau Crucii Constelatiilor. Si dupa acest moment, pe 25 Decembrie, Soarele se deplaseaza cu 1 grad, de aceasta data spre nord prevestind zile mai lungi si caldura primaverii.
Si de aceea se spune: “Fiul care a murit pe cruce a facut-o pentru 3 zile, numai pentru a renaste.” Acesta este motivul pentru care Iisus si ceilalti zei ai Soarelui au in comun crucificarea, cele trei zile ale mortii si conceptul de reinviere. Aceasta este perioada de tranzitie a Soarelui inainte sa-si schimbe directia in sens opus in emisfera nordica, aducand primavara si deci salvarea.
Totusi, nu se celebra renasterea Soarelui pana la echinoctiul de primavara sau Pastele. Si aceasta deoarece, in momentul echinoctiului de primavara, Soarele, oficial, detroneaza Raul adica intunericul si pentru ca dupa acest moment, ziua devine mai lunga decat noaptea si se ivesc conditiile revitalizante ale primaverii.
Cel mai evident dintre simbolurile religioase din jurul lui Iisus este cel legat de cei 12 discipoli. Acestia sunt, pur si simplu, cele 12 constelatii ale zodiacului impreuna cu care calatoreste Iisus, adica Soarele. De fapt, numarul 12 este intalnit peste tot in cuprinsul Bibliei. Textul Bibliei este mai strans legat de astrologie decat orice altceva.
Intorcandu-ne la Crucea Zodiacului, viata figurata a Soarelui, aceasta nu a fost doar o expresie artistica sau un instrument de studiere a miscarilor Soarelui. A fost si un simbol spiritual pagan a carui schita arata cam asa.
Acesta nu este un simbol crestin. Este o adaptare pagana a Crucii Zodiacului. De aceea, in arta de cult timpurie, Iisus este aratat cu capul pe cruce. Pentru ca Iisus este Soarele. Fiul Domnului, lumina lumii, mantuitorul renascut…. care va veni din nou… asa cum o face in fiecare dimineata… in gloria lui Dumnezeu… care ne apara de lucraturile rele ale intunericului… se naste in fiecare dimineata… si poate fi zarit aparand dintre nori… sus, pe cer… cu coroana lui de spini… sau razele soarelui.
Dintre toate metaforele astrologice/astronomice din Biblie, una dintre cele mai importante se refera la ere. In scripturi se gasesc numeroase referinte la ere. Ca sa intelegem mai bine, trebuie sa ne familiarizam mai bine cu fenomenul cunoscut ca “precesiunea echinoctiurilor”. Egiptenii antici, ca si civilizatiile dinaintea lor, au apreciat ca aproximativ o data la 2150 de ani, dimineata inceputului echinoctiului de primavara are loc intr-un semn zodiacal diferit.
Acest fapt e legat de o inceata miscare angulara pe care pamantul o mentine in timpul rotirii in jurul axelor sale. Acest fenomen se numeste “precesiune” deoarece constelatiile se deplaseaza in sens contrar ciclului lor anual normal. Perioada cat dureaza precesiunea prin toate cele 12 semne este de 25.765 ani. Acesta este numit “Anul cel mare”. Societatile antice stiau asta si numeau fiecare perioada de 2150 de ani “era”.
Perioada dintre anii 4300 si 2150 inainte de Christos a fost era taurului. Din 2150 i.C. pana in anul 1 dupa Christos a fost era Berbecului. Iar intre 1 iC si 2150 iC este era Pestilor, era in care ne aflam si astazi. In jurul anilor 2150 vom intra intr-o noua era, era Varsatorului.
In linii mari, Biblia reflecta o trecere simbolica prin trei ere, prevestind-o pe a patra. In Vechiul Testament, cand Moise coboara de pe Muntele Sinai cu cele 10 Porunci, s-a maniat foarte tare vazandu-si poporul ca venereaza un vitel de aur. A sfaramat tablele de piatra cu poruncile si si-a indemnat oamenii sa se omoare intre ei pentru a se purifica.
Majoritatea carturarilor biblici au pus aceasta manie pe seama faptului ca Israelitii se inchinau la un idol fals sau ceva de acest gen. In realitate, vitelul de aur era Taurul iar Moise era reprezentantul noii ere a Berbecului. Acesta este motivul pentru care si astazi evreii sufla in cornul de berbec. Moise reprezenta noua era a Berbecului, si la venirea noii ere, toti trebuiau sa se dezica de cea veche.
Alti zei au marcat in acelasi fel aceste perioade de tranzitie, cum ar fi Mithra, un zeu pre-crestin care omoara taurul in cadrul aceleiasi simbologii. Iisus este figura care isi anunta sosirea in era ulterioara erei Berbecului - Era Pestilor sau cei doi pesti.
Simbolul pestelui abunda in Noul Testament. Iisus hraneste 5000 de oameni cu paine si doi pesti. Cand isi incepe lucrarea de raspandire a cuvantului Domnului prin Galilea, se imprieteneste cu doi pescari care il urmeaza. Si cred ca toti am sesizat “pestele lui Iisus” pe spatele masinilor oamenilor. Insa multi nu prea stiu ce inseamna. Este un simbol astrologic pagan pentru regatul Soarelui in timpul Erei Pestilor.
De asemenea, varsta presupusa a lui Iisus este, in mod esential, inceputul acestei ere. In Luca 22:10, cand Iisus este intrebat de discipolii lui cand va fi urmatorul Paste, dupa ce el nu va mai fi, Iisus raspunde: “Iata, cand veti intra in oras, veti intalni cu un barbat care va cara un ulcior cu apa. Urmati-l in CASA in care va intra.”
Aceasta scriptura este, de departe, una dintre cele mai relevante referinte astrologice. Barbatul purtand ulciorul cu apa este Varsatorul - Purtatorul Apei, care este mereu portretizat ca un om care toarna apa din ulcior. El reprezinta era ce va urma dupa Pesti. Si cand Soarele (Fiul Domnului) va parasi era Pestilor (Iisus), va intra in casa Varsatorului, deoarece Varsatorul urmeaza Pestii in precesiunea echinoctiurilor. Tot cea ce spune Iisus este ca dupa era Pestilor urmeaza era Varsatorului.
Toti am auzit de sfarsitul vremurilor, de sfarsitul lumii. Pe langa imaginile prezentate in Cartea Apocalipsei, principala sursa a acestei idei este Evanghelia dupa Matei 28:20 unde Iisus spune: “Voi fi cu voi pana la sfarsitul lumii.”
Oricum, in versiunea Regelui James, cuvantul “lume” e tradus eronat, printre multe altele. Cuvantul folosit este, de fapt, “aeon” care inseamna timp. “Voi fi cu voi pana la sfarsitul timpului.” Ceea ce este adevarat, de vreme ce personificarea solara a Pestelui pentru Iisus se va incheia cand Soarele va intra in era Varsatorului.
Intregul concept de sfarsit al vremurilor, respectiv de sfarsit al lumii este o alegorie astrologica interpretata eronat. Haideti sa spunem asta celor aproximativ 100 de milioane de oameni din America care au credinta ca se apropie sfarsitul lumii.
Mai mult, personajul Iisus, fiind un hibrid literar si astrologic, este, mai mult decat clar, o copie a Zeului-Soare al Egiptului, Horus. De exemplu, inscriptionate cu 3.500 de ani in urma pe zidurile Templului Luxor din Egypt, sunt imagini ale Bunei Vestiri, ale Imaculatei Conceptiuni, nasterea si venerarea lui Horus. Imaginile prezinta un inger anuntand-o pe fecioara Isis ca il va concepe pe Horus, apoi Neith, Duhul Sfant, o va fecunda, dupa care nasterea fecioarei, si adorarea.
Aceasta este exact povestea conceperii miraculoase a lui Iisus. De fapt, similaritatile literare dintre religia Egipteana si religia Crestina sunt naucitoare. Iar plagiatul e neintrerupt. Povestea lui Noe si a Arcei lui este imprumutata chiar din traditie. Notiunea Potopului este omniprezenta in toata lumea antica, cu peste 200 revendicari intinse pe perioade diferite de timp.
Nu trebuie sa cautam prea departe o sursa pre-Crestina. Avem Epopeea lui Gilgamesh, scrisa in 2600 inainte de Christos. Povestea vorbeste despre marele potop ordonat de Dumnezeu, despre o arca pentru salvarea animalelor si chiar despre eliberarea si reintoarcerea porumbeilor, avand totul in comun cu povestea biblica, printre multe alte similaritati.
Si mai este si povestea lui Moise. Se spune ca dupa nastere, Moise a fost pus intr-un cos din trestie si dat pe rau pentru a se evita infanticidul. A fost salvat de o fata de sange regal si crescut de ea ca un print. Aceasta poveste a copilului pus intr-un cos a fost luata direct din legenda lui Sargon din Akkad de prin jurul anului 2250 inainte de Christos. Sargon a fost pus dupa nastere intr-un cos din trestie, si, pentru evitarea savarsirii unui infanticid, a fost pus pe rau. A fost insa salvat si crescut de Akki, o sotie de vita regala.
In plus, Moise e cunoscut ca Legiuitorul, cel care a dat cele 10 Porunci. Ideea de trecere a puterii de la Dumnezeu catre un profet, sus pe un munte, este si el un motiv foarte vechi. Moise este un alt datator de legi din lunga linie a legiuitorilor din istoria mitologica. In India, Manou a fost marele legiuitor. In Creta, Minos a urcat pe Muntele Dikta unde Zeus i-a dat legile sacre. In timp ce in Egipt il avem pe Mises care a purtat tabletele din piatra si pe ele au fost scrise legile Domnului.
Cat despre cele 10 Porunci, ele sunt copiate exact din Vraja 125 din Cartea Egipteana a Mortilor. Fraza din Cartea Mortilor “Nu am furat” a devenit “Sa nu furi”. “Nu am ucis” a devenit “Sa nu ucizi”. “Nu am mintit” a devenit “Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau”, etc.
Religia Egipteana este, foarte probabil, baza primara pe care s-a fondat teologia Iudeo-Crestina. Botezul, Viata de Apoi, Judecata cea de pe Urma, Nasterea din Fecioara, Invierea, Crucificarea, Arca Fagaduintei, Circumcizia, Mantuitorii, Sfanta Impartasanie, Potopul, Pastele, Craciunul, si multe, multe altele, sunt toate atribute ale ideilor Egiptene, precedand, cu mult inainte, Crestinismul si Iudaismul.
Justin Martyr, unul dintre primii istorici si aparatori ai Crestinismului, scria: “Cand spunem ca El, Iisus Christos, invatatorul nostru, nu este rezultatul unei uniuni sexuale, ca a fost crucificat si a murit, dupa care a inviat si s-a ridicat la Ceruri, nu propunem nimic diferit de ceea ce credeti cu privire la fiii lui (Domnului) Jupiter.” Intr-o altp scriere, Justin Martyr spunea: “S-a nascut dintr-o fecioara. Credeti acest lucru la fel cum credeti si despre (Zeul) Perseus.”
Este evident ca Justin si alti crestini timpurii cunosteau cat de asemanator era Crestinismul cu religiile pagane. Oricum, Justin gasise solutia. In opinia lui, diavolul era vinovatul. Diavolul planuise sa vina inaintea lui Christos si sa creeze caracteristicile lui in lumea pagana.
“Crestinism fundamentalist. Fascinant! Acesti oameni chiar cred ca lumea are doar 12.000 de ani. Jur pe Dumnezeu! Chiar l-am intrebat pe unul din tipii astia. “Bine, fosile de dinozaur!” El spune: “Fosile de dinozaur Dumnezeu le-a pus aici ca sa ne testeze credinta.” Cred ca Dumnzezu te-a pus pe tine aici ca sa-mi testeze mie credinta, tipule!”
Biblia nu este altceva decat un hibrid literalmente astrologic la fel ca aproape toate miturile religioase dinaintea ei. De fapt, aspectul transferarii insusirilor unui personaj unui alt personaj poate fi gasit in chiar cuprinsul cartii. In Vechiul Testament, avem povestea lui Iosif.
Iosif a fost prototipul pentru Iisus. Iosif s-a nascut dintr-un miracol, Iisus s-a nascut dintr-un miracol. Iosif avea 12 frati, Iisus avea 12 discipoli. Iosif a fost vandut pentru 20 de monezi din argint. Iisus a fost vandut pentru 30 de monezi din argint. Fratele Iuda sugereaza vanzarea lui Iosif. Discipolul Iuda sugereaza vanzarea lui Iisus. Iosif si-a inceput lucrarea la 30 de ani, Iisus tot la varsta de 30 de ani. Paralele continua la nesfarsit.
Mai mult, exista oare vreo dovada istorica, non-biblica despre o persoana traind ca Iisus, fiul Mariei, si care calatorea impreuna cu 12 discipoli, vindecand oamenii si altele asemenea? Numerosi istorici au trait in zona Mediteranei fie in timpul, fie curand dupa presupusa viata a lui Iisus. Cati dintre acesti istorici mentioneaza aceasta figura? Nici macar unul.
Oricum, ca sa fim corecti, asta nu inseamna ca multi aparatori ai figurii istorice Iisus nu au pretins contrariul. La patru istorici se face, de regula, referire, pentru justificarea existentei lui Iisus. Pliniu cel Tanar, Suetoniu si Tacit sunt primii trei. Fiecare dintre scrierile lor cuprinde, in cel mai bun caz, doar cateva propozitii, care se refera numai la Christus sau Christos-ul care, in realitate, nu este un nume ci un titlu. Inseamna “Cel Ales”.
l patrulea istoric este Josephus, iar teza lui s-a dovedit a fi o falsificare veche de sute de ani. Trist, dar aceasta este privita ca fiind adevarul. Ai crede ca un tip care s-a trezit din morti si s-a ridicat la ceruri pentru ca toti ochii sa-l vada si care a savarsit atatea miracole, ar fi inregistrat un record istoric. Nu s-a intamplat asa, pentru ca odata ce probele sunt puse in balanta avem sanse foarte mari sa credem ca persoana cunoscuta ca Iisus nici macar n-a existat.
“Religia crestina este o parodie a adorarii Soarelui, prin punerea in locul acestuia a unui un om pe nume Christos si venerarea lui in locul Soarelui.”
Thomas Payne, 1737- 1809
“Nu dorim sa fim rautaciosi, ci dorim sa fim realisti. Nu dorim sa ranim sentimente ci dorim sa fim corecti, stiintific vorbind, in ceea ce intelegem si in ceea ce stim ca este adevarat. Crestinatatea, pur si simplu, nu este intemeiata pe adevar. Aflam ca, de fapt, crestinismul nu este altceva decat o poveste Romana dezvoltata din considerente politice.”
Realitatea este ca Iisus a fost divinitatea solara a unei secte gnostice crestine. Si la fel ca toti ceilalti zei pagani, a fost o figura mitica. Sistemul politic a oferit figurii lui Iisus un loc in istorie pentru a obtine controlul maselor. In anul 325 D.C., la Roma, imparatul Constantin cel Mare convoca Consiliul de la Niceea. In cadrul acestei intalniri, au fost puse bazele doctrinei crestine, motivate politic.
Si astfel a inceput lunga istorie a inselatoriei spirituale si a varsarii de sange crestine. Si in urmatorii 1600 de ani, Vaticanul a sugrumat politic toata Europa ducand la perioada atat de “fericita” a Evului Mediu timpuriu ca si la evenimentele “Iluminate” cum au fost Cruciadele si Inchizitia.
Crestinismul, impreuna cu toate celelalte sisteme de credinta teistice, este inselatoria timpului. Are ca scop separarea speciilor de lumea naturala ca si separarea uneia de cealalta. Sustine supunerea oarba in fata autoritatii. Reduce responsabilitatea umana pana la ideea potrivit careia “Dumnezeu” controleaza totul si, ca urmare, crime ingrozitoare pot fi justificate in numele pedepsei divine.
Dar, cel mai important, da putere celor care cunosc adevarul si le permite sa se foloseasca de mit pentru a manipula si controla masele. Mitul religios este cel mai puternic dispozitiv creat vreodata si are rolul de sol psihologic din care isi pot trage seva alte mituri.
“Un mit este o idee care, crezuta la scara larga, este falsa. In sens mai profund, in sens religios, un mit este pentru oameni o poveste calauzitoare si mobilizatoare. Nu se pune accentul pe conformitatea povestii cu realitatea, ci pe efectul pe care il produce. O poveste nu poate avea efect decat daca este crezuta ca fiind adevarata de o comunitate sau de o natiune. Nici nu se ia in considerare faptul ca anumiti oameni pun intrebari cu privire la cat de adevarata este povestea sacra. Gardienii credintei nu intra in nici o polemica cu ei. Ii ignora, pur si simplu, sau ii denunta ca blasfemiatori.”
“Este gresit, blasfemiator si pacatos din partea d-voastra sa sugerati, sa insinuati sau sa ajutati alti oameni sa ajunga la concluzia ca guvernul Statelor Unite si-a omorat 3.000 din proprii cetateni…”
