Mi'as fi dorit sa fiu departe!
Mi'a si dorit sa stau aici!
Mi'as fi dorit sa'ti fiu in soapte!
Chiar si cand ele'ti sunt mici...
Mi'as fi dorit sa fiu acolo!
Mi'as fi dorit sa nu fi fost!
Mi'as fi dorit atat de multe
Dar am ramas acelas prost
Mi'e greu sa'ti spun atatea
Cand vorbele'mi sunt de prisos
Mi'as fi dorit sa zambesti
Sa scrii cum ca traiesti
Sa fi fericita,
Sa te simti dorita
Mi'e greu sa'ti spun atatea
Cand vorbele'mi sunt de prisos
Am reusit numai o parte
Am incercat numai putin
Si n'am facut tot ca la carte
Si nici nu am ajuns sa tin
Mi'e greu sa'ti spun atatea
Cand vorbele'mi sunt de prisos
as vrea multe si pot putine
as vrea sa mai fug din cand in cand
sa fiu cu gandul tot la tine
doar sa simt cum aripa nu'mi frang
ca nu sunt ingradit,
ca n'am hotare
ca nu imi trebuie valiza
sa calatoresc pe mare
sa'ti simt mangaierea briza
Mi'e greu sa'ti spun atatea
Cand vorbele'mi sunt de prisos
La ce folos atatea spuse
Cand tot ce spun e in zadar
Doar ce vrei tu gandesti si fuse
O incercare...
Mi'e greu sa'ti spun atatea
Cand vorbele'mi sunt de prisos
joi, octombrie 30, 2008
words words words
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
:) Interesant ce ai scris tu în data aia...
... şi mai interesant e că, am scris şi eu o poezie intitulată "Cine eşti?" :))
Trimiteți un comentariu