Picătura de bine
Ploaia roșie de sânge
Tot privea omul cum plânge
Nu știa ce sfat să'i dea...
Nu putea cu mâna'n sân să stea
S'a coborât prin picătură
Și'a ajuns pe crengi făptură
Nu vroia destin posac
A scoborât din copac
La rădăcini vazutu'la pe omul
Cum întindea să prindă rodul
Și'n palme de sudori muncite
Ploaia și'a trăit ultimele clipe
În ultima suflare'a ploii
Îi dete inimii bătăii
Și plămânului suflare
Frumoasă cuvântare
Nu sădi noroi în vise
Ca's sigur... sau pare mi'se
Visele se împlinesc și devin concret
Lasă ploaia să te poarte
pe drumul corect...
