parcat pe diagonală
într-un univers paralel
halucinez
sufletul mușcă
din carnea roșie
și îi dă apoi
să guște
sânge
vântul marin
însoțește porumbelul
în zborul lui
fără de cer
umbra mă refuză
și pleacă
să-și caute
libertatea
ea, își scoate la mezat
viitorul
fără remușcări
eu, caut lacrima
care să-mi fie lupă
și
din întuneric
mă trezesc
în verde
în portocaliu
și alb
cabinet
cu uși de lemn
și geamuri de sticlă
prezintă parșemine
din alte lumi
la microscop
am mărit imaginea
până m-am văzut
uitându-mă
prin microscop
bobul de transpirație
se prelinge încet
pe frunte
până la ochi
și mă trezește ...
în lumea sărată
#unupunctpoezie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu