Tata

Nu ar fi trebuit sa te lasi intr'o doara...
Doar trupul ti'a murit, sufletul n'are sa'ti moara...

Te lasi o prada si esti pacalit
Ca te asteapta lumea de din colo...
Rai sau iad pentru o etenitate sa fii viu...
Si o minciuna mai mare... nu stiu
Te amagesti in fiecare zi
ca ai sa traiesti destul sa fi facut ceva
Si sufletul nu are sa'ti moara!

Viata e lunga si plina de invataturi,
De regrete si suspin, de cazaturi
Caci nici o minte ce'a zacut pe'acest pamant
Nu a trait far'de'un regret in gand...

Viata e lunga si o traiesti cum vrei,
Si tot astepti o prada ca sa iei... cu tine...
Si totu'ti se invarte mereu langa bani...
Se tiparesc milioane zi de zi...
si sunt asa banali!

Traieste clipa si fa ce vrei sa faci...
Fa lucruri simple si nu da celorlati _ crezare...

Caci suntem oi supuse far'sa vrem
unui indoctrinat sistem
unde numai cei ce au, vor avea mai mult...
si tu oricat de tare ai striga...
pentru ei, ramai tot mut...

De carapacea asta esti satul ca mine...
si'ai vrea sa spui ce ai pe suflet... ce ai in tine...
si zi de zi testezi o doza de rebeliune...
dar nu ai sange sa faci totul ca tine...

toti cei batrani dau sfaturi si'ti spun cu ce'au gresit...
dar viata lor nu e a ta, au trait diferit!
si ce'au gresit si'acum regreta... se poate sa nu fie'al tau
dar ei incearca sa se vindece pe ei...
sperand ca tu sa te indrepti prin ei...
sunt doar batrani ce'si cumpar'un bilet in rai...
de tine depinde daca nu, sau daca dai...

traiesc cu gandul ca'i va astepta dincolo
o judecata si o eternitate'n rai
dar nu s'a'ntors nimeni sa'ti spuna...
ca la tine tre' trambita sa ai...
ca acolo nimeni nu ti'o da pe'a lui

Ne amagim cu gandul asta nefiresc
nu e corect si ne'am mintit destul...
veniti voi cei ce ati trecut de mult
si da'ti si mie'un semn!

nu am sa'mi schimb ceea ce sunt
pentru mandria voastra
si de'am sa mor.. chiar si'n curand
raman tot pasarea maiastra
de albatros
caci pentru nimeni si nimic,
n'am sa ma las intors!

gandesc ca poate intr'o zi
voi gasi fericirea
si lucrul marunt ce il cer
imi va'ndeplini menirea

lumea nu vreau s'o cuceresc,
nu imi doresc palate
sa fiu iubit si sa iubesc,
sa fiu cu tine'n noapte!
sa fiu acelasi egoist,
sa ma gandesc la mine
si'n ziua cand voi fi iar trist
sa plec sa uit de tine!

sunt doar un calator mai trist
satul de'atata drum
m'as potoli oricand sa stau
sa ma bucur de'un fum
sa nu'mi doresc decat putin
si sa rezolv o parte
sa'mi numar zilele de chin
si de cat soare am parte...

nu imi doresc sa ma'ntelegi
caci poate simti la fel
dar ce vor ei ca sa gandesti
iti dau tie, un alt tel...

sa'ncerc m'am saturat...
atatea am ratat
si de trecut pe langa mine multe'au fost
si le'am vazut dar pe atunci nu le dadeam vre'unu rost

de regretat.. nu am nimic
caci gandul m'a purtat mereu
si daca atunci am spus ca fac
acum vad doar unde'am gresit

dar din greseli invat..
si poate am sa fiu mai bun
si poate intr'o zi am sa rasfat
un suflet cald cu parul brun

sau poate nu!

pacat ca ai plecat fara sa lupti!
pacat ca m'ai lasat sa lupt cu mine!
pacat ca nu ai inteles ce te'n conjoara si sa profiti sa vezi doar ce e bine!
in spate ce'ai lasat, cu dor se uita'n urma
si vietii tale ai considerat ca e mai bine sa'i pui carma ... si ai virat brusc

n'am sa te judec caci nu pot
am inteles numai o parte...
tineai la toate si la toti
erai precum o carte
ca noi toti erai,
dar tineai coperta'nchisa
si de citit te mai citeam
cand erai beat si o uitai deschisa

de ce ai fost atat de las
de ce'ai plecat asa devreme
de ce'ai vrut copilul sa'ti planga
si nopti si zile'n perne...

poate'ntr'o zi am sa'nteleg
si'am sa'ti respect "curajul"
si n'am sa fiu copilul bleg
ramas numai cu anturajul...

#unupunctpoezie