Cu nespusul
rămas în gât
îmi îndoi genunchiul
către pământ
Era frumos
în neființă.
Acum, îngenunchiat
văd abisul
mă vede și el
și ne zâmbim
în colțul gurii
rămași murdari
de nespuse.
anti-omul se
naște și renaște
pe sine
doar pentru a înțelege
mai bine
haosul.
rămas în gât
îmi îndoi genunchiul
către pământ
Era frumos
în neființă.
Acum, îngenunchiat
văd abisul
mă vede și el
și ne zâmbim
în colțul gurii
rămași murdari
de nespuse.
anti-omul se
naște și renaște
pe sine
doar pentru a înțelege
mai bine
haosul.
Liniște!
Se filmează...
Se filmează...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu