spre necunoscut

n-am sărit încă pragul 
dintre moarte 
și o parodie 
oarecare

nu m-am înfruptat 
din licoarea zeilor 
doar o dată 
ci m-am dus 
cu ea 
în punctul 
acela 
în care corpul 
devine vârtej

n-am descoperit 
nimic nou 
însă mă țin 
între două 
respirații 
pentru a 
vedea lumea 
prin ochiul 
din vârful degetelor

îmi intră pietre 
în pantofii 
care 
repugnă de-mi
îmi împut 
picioarele 
... le umblu 
prea puțin 
le joc 
... prea puțin

nu știu-n coșul 
vieții mele 
câte întâmplări 
adun... 
nu știu dacă 
toate astea 
au vreo importanță 
acum

să m-aștepți 
la cotitură 
să-mi salți 
inima din piept 
să te strâng apoi 
în brațe 
să-ți fac cu ochiul 
cochet

dacă tot 
ne-am găsit 
dacă 
tot ne-am învârtit 
unul pe lângă celălalt 
hai să ne ținem 
de mână 
să mergem 
împreună 
spre necunoscut

#unupunctpoezie