Poate suntem simpli oameni...

Poate suntem simpli oameni... cum si furnicile sunt simple furnici. Facem parte dintr-un ecosistem asa cum si bacteriile sunt vietati care cu milioanele, alcatuiesc corpul uman. Poate ca asta este si problema.. ca atunci cand crezi in ceva, ii dai putere acelei vibratii.

Suntem generatori de energie, suntem creatori in aceasta lume prin simplul fapt ca avem imaginatie si puterea sa miscam lucrurile dintr-un punct in altul. Imaginatia ne ajuta sa aducem in lumea noastra ceea ce vedem pe acel taram, fie ca este o casa, fie ca este un razboi. Si toate au o justificare, o logica. Putem sa avem totul aici daca ne-am dori asta... cum poti sa iti imaginezi o utopie cand suntem bombardati de informatii negative din toate partile? Avem ambele puteri in noi: bine si rau. Ne-am convins de asta. Omul face si bune si rele.

Acum... ramane de intrebat ce stim noi mai exact? Stim ca am trait alte vieti? Ca suntem energie? Ca in corpul nostru mai exista o infinitate de universuri? Sau ne putem reduce la simpli oameni... care sunt aici, ne ducem zilele si incercam sa facem din asta ce putem. Unii pot mai mult, unii mai putin, unii pot face rau, altii bine. Cred ca ne lasam indoctrinati usor si sedusi de promisiuni ale unor puteri false. 
Cerem mai mult decat ne este cuvenit prin propria munca si din spatele unui calculator, ne expunem zilnic unei lumi virtuale, care in esenta, este manipulata de la sursa si inregistrata doar pentru a ajunge intr-o biblioteca undeva ca un simplu episod al unui film serial numit Omenire. Ce stiu sigur, este ca invat din mers, observ ce imi arata mediul si ca orice parte din mediu, sunt direct influentat de acesta.

Ce cred eu se schimba la secunda, cu fiecare informatie noua... asa ca nu pun mare pret pe ceea ce cred si incerc sa raman impartial, observator. La final, vad bula asta de sapun in care traim sau ne manifestam energia. Pana si cuvintele sunt distorsionate de ceea ce este cu adevarat. Adevarul cred ca il simtim toti... folosim frici si dogme doar pentru a ascunde ceea ce este in interiorul nostru. Toti gresim insa nu toti vrem sa platim pentru greselile noastre.

Am luat asupra noastra sarcina asta monumentala de a deveni zei.. mai nou aud ca omul este una cu creatorul sau, ca il reneaga, ca il slaveste pana in punctul in care ii distruge pe cei ce nu cred si nu pot decat sa imi ridic alta intrebare... de unde atata vrajba? Ei bine.. tot din noi. Avem capacitatea de a face rau si bine.. jonglam cu energii pozitive si negative... conteaza pe care le alegem. Suntem capabili de asta... suntem capabili sa lasam ne recunoastem greselile cu capul ridicat pentru ca atunci vin solutiile. Vine partea in care poti sa intelegi ce ai gresit si sa repari.

Din trecut, din toate invataturile altora adunate, vedem cum se repeta un tipar care este specific rasei umane... ne lasam furati de idei, de dorinte si de placeri temporare si egoiste pana la punctul in care distrugem mediul din jur. Acesta, ca orice organism, ne raspunde cum poate.. dupa cum observam... cu energie negativa. Nu este indeajuns sa zambim, sa iubim si sa ne rupem de realitatea comuna pentru a ne crea o utopie imaginara...

Va trebui sa ii spunem raului pe nume.. sa ajutam pe cineva care are nevoie de ajutor si sa ne mobilizam in mase cand vine vorba de orice om. Ne-am lasat destul divizati de rasa, gen sau nationalitate. Suntem aici cu totii si nu avem nevoie de idei concepute acum mii de ani si perpetuarea acestora ci gasirea unor solutii noi la ceea ce este.

Suntem in spatiul asta, aici acum si semnalele de alarma sunt destule... poate ca trebuie sa ne trezim, poate ca trebuie sa visam in continuare dar in nici un caz ceea ce am facut pana acum nu este in favoarea noastra.