... schimbam prefixul ...

Suntem intr'o continua schimbare... de la 9 la 10, de la 19 la 20, 30, 40 si asa mai departe... evoluam sau pur si simplu imbatranim? Oxigenul asta ne ucide incet si sigur... cu cat respiram mai tare cu atat ne stingem mai repede... imbatranim si ne zbarcim si in urma lasam... ar fi bine sa lasam ceva si in urma...

Te simti mai matur? mai responsabil? mai asezat? de la caz la caz, de la an la an... gandirea se poarta usor de la un stadiu la altul si fiecare se simte mai tanar sau mai obosit in functie de starea de spirit...

Privesti in urma... si poate cu regret iti doresti sa retraiesti anii far' de griji si bucuria mirosurilor din bucataria mamei.. pe vremea cand aveai timp sa stai asezat la masa de trei ori in zi... ce vremuri...

Trec anii pe langa noi si ne agatam doar de viata, si vrem sa simtim ca traim, ca ne realizam, sa construim, sa ne linistim... tot acolo vom ajunge...

Ce n'as mai tine cont de nimic... nu iau nimic cu mine si nu'mi doresc decat, atat cat traiesc, sa pot strange destule amintiri cat sa ma mai tina un an doi la batranete si sa nu mor pana nu le sterg pe toate... delete, delete, delete... YES TO ALL! La ce'mi folosesc amintirile cand voi fi mort? le sterg din timp pe toate sa mor linistit... sa mor GOL.

Ce n'as mai tine cont de nimic... de nici o parere, de nici un dram de moralitate, de nici o norma si de nici o gandire pozitiva. Ne amagim si atat... tot noi... nimeni nu este vinovat de starea asta de fapt... suntem toti... ingaduim sa le lasam inselati zi de zi si traim in toata minciuna asta o viata... De ce accept sa fiu dus de nas? poate ca e mai usor... poate mai sper.. sau poate.. pur si simplu sunt o oaie la fel ca voi.. si stau linistit in turma de frica sa nu ma manance lupu... lupul pe care il bufneste rasul la insistentele ciobanului... de ce mai stau aici? de ce nu plec acum? de ce ma silesc in fiecare zi sa ma trezesc singur si sictirit? de ce continui sa o lalai asa prin viata nu stiu... lupt si motivul nu este decat unul instinctiv si poate o speranta ca vin si zilele in care stau linistit si ma bucur putin de oxigenul care ma conduce usor spre neant.

Ce n'as mai tine cont de voi si m'as refugia in mine.. si expulzare sa nu'mi dau si o sa'mi fie bine.
Sa stau intins pe plaja si nisipul fin sa imi exfoliexe pielea... si cat de singur si cat de mare plaja... si eu in mintea mea sa fiu si m'as gandi la tine... si e doar plaja si nisip caci marea o urasc... mi'aduce aminte negresit de ce iubesc... si sta acolo nemiscata si impunatoare ca sa'mi aduc'aminte... si ar loc pentru toti aici in mintea mea... dar e mai bine singur... e mai bine'asa... nu'mi place tirania si asta'as deveni... stapan pe mintea mea si'n mintea mea ati fi... doar sclavi... doar papusele pe care eu de sus cu sfori ce trag mereu de ele egoist doar spre placerea mea... si'ar disparea iubirea... si m'as trezi ca intr'un film si s'ar gasi eroii, cativa mai curajosi din voi si m'ati prinde la stramtoare si ca in orice film plin de speranta s'ar termina bine pentru voi... si uite asa tot voi... ati mai ucis o minte.. o minte rea si tirana care nu s'a conformat starii voastre de bine... si'as ramane fara minte.. si plaja imi dispare si fara plaja, fara minte nu as mai avea nimic... nici macar pe tine... prefer atunci sa raman singur... o lume sa'mi creez a mea si sa fiu singur de'al meu neam si'n rest numai natura... si'un leu sa imi vegheze somnul... si pesti sa ma'nvete sa'not si cateva alte suflete care sa animeze, sa traiasca mult caci in lumea mea voi interzice oxigenul... si'ar fi mai bine...

Ganduri zeci, idei cu sutele si tot pribeag ma simti si uite'te in ochii mei si ai sa vezi tacere
si lasa'te pe mana mea ca poate nu gandesc la cum m'arata fata si poate o sa fie bine...
in fata normei nu ma'nclin... citit'am ceva vreme... si mi'a ramas intiparit in minte si'am cutezat sa gandesc sau cel putin iluzia asta am avut'o... ca sunt liber in gandire.. ca sunt inafara normei si si pot fi nemarginit in mintea mea... cat m'am inselat... si cat de limitat... caci nu cunosc Secretele Universului si Cutia Pandorei este mult prea departe... nici nu cred ca le vreau.. nu vreau sa le stiu... nu vreau sa le cunosc... ma multumesc limitat... probleme? atata sete de cunoastere si nimic sa o stinga... totul este beletristica... palpabil.. doar tu... doar fizic... sufletul sa ti'l ating si pandora ar fi o bomboana neinteresanta...

Ce n'as mai tine cont de nimic...