suntem fulgi purtati de vant, suntem frunze in cadere... suntem suflete pierdute si nimic din ceea ce ne inconjoara nu este destinat sa ne apartina... suntem doar calatori si folosim ce putem pentru a ne continua drumul... putin de aici.. putin de acolo... ciupim cate o bucurie si ne amagim cu gandul ca toate ne sunt servite de destin... suntem calatori si multi nu stim incotro sa mergem...
miercuri, august 15, 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
stii..e mai nasol cand te trezesti si iti dai seama ca nu toate iti apartin...ca nu totul ne este destinat.. eu merg pe ideea mea..destinul ti-l faci singur...asta daca stii sa-l faci si nu lasi lucrurile sa mearga de la sine..probabil din cauza asta multi sufera..multi sunt tristi.. ca lasa lucrurile in voia sortii..nimeni nu se lupta pentru ceea ce-si doreste..din cauza asta avem in permanenta mintea ratacita, nu stim incotro sa o luam..putini stiu ceea ce vor, ceea ce-si doresc..putini nimeresc drumul..
mi-a ramas in minte o fraza...nu mai stiu exact sursa(posibil dintr-un film) care spunea asa:
"Because we all have wings, but some of don't know why!"
:)
adevarul este ca suntem purtati de destin j unii dintre noi se lasa in voia lui si poate fac bine poate nu...dar ce rost are cand te lupti sa iti indeplinesti o mare dorinta iar destinul este altul...iti spun eu pt k stiu,pt k am simtit pe pielea mea...ai o mare suferinta care te marcheaza pe viata;pt ca ai luptat pt ceva cu atata inversunare iar ceva(noi numim destin)te-a dus pe alt drum...paote mai bun...
Eu cred ca exista un anume fir al destinului atunci cand ne nastem, dar el nu este batut in cuie. Pe parcursul vietii fiecare poate face propriile alegeri, modificandu-si astfel soarta. Moirele, Parcele sau Ursitoarele sunt doar cateva nume ale celor trei zeite care stabileau cand, ce, cum si cu cine se intamplau evenimentele majore si nu numai in viata cuiva. Ele erau trei surori: una torcea la fus firul vietii, alta il taia si a treia sincera sa fiu nu stiu ce facea. Cert este ca una dintre ele era oarba, una surda si alta muta, ceea ce poate dovedi si faptul ca nimeni nu este perfect, nici macar ele (femei frumoase sau batrane zgribulite - depinde de popor ) luate separat nu se puteau descurca singure. Oricum nu asta vroiam de fapt sa zic, dar m-am lasat "contaminata" de comentariile celorlalti. Ideea era ca ai scris foarte asemanator cu ceva din ceea ce am scris eu cam prin clasa a treia, aceasta observatie nu este neaparat o critica, pentru ca in general imi place. Acum trecem si la critici: este totusi un stil lacunar, multele punte de suspensie creeaza parca prea multa ambiguitate iar tema abordata este extra discutata, poti aborda si alte subiecte in alt gen.
Trimiteți un comentariu