s'au mai potolit apele in care ma scaldam obosit...
mi'a trecut vremea de neliniste si sunt pe drumul cel bun...
un drum de munte cu multa verdeata si inclinatie mare...
dar il urc de placere...
mi'au trecut parerile de rau si in fata se vede soarele...
un soare nehotarat... aleg sa cred in el... macar in el...
parca promite ca o sa iasa si pe strada mea in toata splendoarea lui...
de putina vreme, in putina vreme, mi'am facut toate bifele pe foaia mea de "ce vreau sa fac..."
mai am putin si pot rasufla linistit... o sa fiu ACASA...
ma vindec usor dar sigur... caci atunci cand sunt la pamant... conteaza daca ma ridic...
nu de cate ori am cazut...
ma duc sa'mi incep drumul asta nou... caci de la cazatura am ramas putin debusolat...
aleg drumul nou... ma folosesc de ce imi mai aduc aminte si imi fac un dram de curaj
si ma mai arunc inca odata cu capul inainte... orice inceput este senzational... si sper sa'l vad
si peste ceva timp tot ca un inceput... tot frumos, tot interesant... mi'au trecut intrebarile si
parghiile care ma tineau suspendat... mi'au trecut planurile si visele cu rasete de copil...
mi'au trecut supararile si ranchiuna... sunt pe un alt drum si acesta fiind unul de munte.. trebuie sa imi iau bagajul strict necesar.... mi'au trecut.. le'am lasat in urma pentru ca drumul pe care am ales sa il urmez este unul bun... nu pot sa tarasc dupa mine tot ce ma ingreuna... tot ce ma tinea in loc... pe drumul asta nou sunt eu cu mine... sunt eu cu ce am ales mai bun din ce pot face si din cine sunt... l'am impachetat pe vechiul eu si l'am lasat la rascruce... poate mai are cineva nevoie de cate un sfat... eu inaintez pe drumul asta si la cum se prezinta peisajul... sunt sigur ca destinatia imi va face cu ochiul si ma va primi cu bratele deschise...
luni, august 13, 2007
acum... sunt bine!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
si cum ai reusit sa te ridici?poate ii invetzi si pe altii...
Pentru tine Mariusica, cu toata dragostea!
Să cercetăm bine
Cine se ascunde sub noi
Să fim foarte atenţi
Pe cine numim
Eu.
Că nu mai poţi
Avea încredere oarbă
În nimeni.
Să fim atenţi, mai ales,
Pe cine numim
Eu.
Îndesati cu genunchiul
Sub nişte măşti,
Atât de convenţionale,
Râsul, plănsul, iubirea,
Ne căznim, stângaci,
Să fim familiari cu noi
Poate chiar reuşim
În unele momente,
Dar ne speriem grozav
Când ne auzim glasul.
Poezia se numeste "Cine" si apartine lui Marin Sorescu:)
sa-ti ajute D-zeu sa-ti fie bine pe acest drum nou pe care l-ai ales..si daca mai cazi, nu-i nici o problema. fi sigur ca la fiecare cazatura, dar mai ales la fiecare ridicare vei privi altfel lucrurile..urca muntele...ajungi in varf..atinge soarele !
nici tu nu mai stii
e greu dar nu-ti dai seama
speri dar nici tu nu esti sigur
pana la urma ce mai conteaza
viatza e plina de momente
e doar o etapa nu?
apoi pleci la mare
nu'mi place marea.. si da.. este o serie de evenimente.. o serie pe care o urmez cum vreau.. stiu ce vreau si stiu cat pot... am sa le fac pe toate.. toate care le doresc... restul.. nu conteaza
scrii ce simti
e mare lucru
pacat ca nu pot si altii
e mare lucru sa crezi ca stii ce vrei
si mai ales sa ai impresia ca stii cat poti....duce
felicitari!!!
sigur nu iti vei schimba parerea la primul dezechilibru!?!
sunt dezechilibrat de cand ma stiu... dezechilibrul va exista intotdeauna si la orice pas.. din cauza asta am invatat sa fiu acrobat... :)
nu intelegi nimic din ce am spus
citeste printre randuri
nu te enerva fara folos
nu era o critica
erau observatii
anonim... prefer ca data viitoare macar sa pui un nick... iar de ce mi'ai spus am luat aminte si de randurile dintre randuri.. am incercat sa te mai trag putin de limba.. ai dreptate intr'o oarecare masura... dar.. fiecare isi stie gandul... mai astept commenturi
Trimiteți un comentariu