vreo șase înaintea mea au fost...
și rând pe rând au lăsat urme grele...
mai are rost să'ncerc să schimb ceva?
în mintea răvășită a iubitei mele?
încerc să'ndrept ce alții au curbat
încerc să strâng ce alții au împrăștiat...dar
o înțeleg și știu că este greu...
și vreau ca cel bun să fiu tot eu...
să vin s'alint și să rămân,
s'alin durerile rămase!
e "profesoară"... m-a învățat
multe și frumoase
e minunată când e ea!
când are'ncredere în sine
și aș vrea s'o am în viața mea
s'o țin aievea lângă mine
Mă gândeam că eu sunt cel zdrobit,
că eu am marile probleme
am fost doar egoist, nechibzuit
căci ea e cea cu marile sechele...
Și m-am decis atunci să mă dedic ei!
să o feresc pe viitor de rele...
și noaptea și în timpul zilei
sunt protectorul calm al zânei mele...
și seară am stat și m-am gândit la ea, la tot ce ne legă posibi, la unde puteam ajunge și la câte puteam face împreună! problema era că nu știam încă ce e în mintea ei... oare gândea la fel?? era normal pentru ea să mă trateze cu respingere, cu frică... doar a trecut prin multe! trebuia doar să fiu mai precaut cu vorbele mele... și să fiu eu!... da... cu încredere, să fiu eu și nu aveam cum să dau greș.
o privesc când doarme...
un îngeraș!
și asta ca să fiu concis
iar când visează e'o splendaore
aș vrea să știu ce e în vis...
2 comentarii:
Mai are rost!...E insusi rostul vietii!...Provocarea eterna a existentei...
Asta este una dintre creatiile vechi. Cu toate ca am mai citit-o si pe atunci poate ca imi placea mai mult, deoarece ma regaseam un pic in versuri, acum, fiind cu capul mai limpede pot observa unele discrepante. In primul rand iese in evidenta penultima strofa care din punct de vedere structural este mai lunga (daca ai putea sa-mi explici de ce). In al doilea rand am impresia ca ca te pierzi in idei. Structura este ceva de genul primele trei versuri poetice si urmatorul mai putin, alternezi limbajul poetc cu cel colocvial, cel putin asta este impresia mea.
Trimiteți un comentariu