Din ţîntirim

Din ţîntirim spre stele
Privește sufletu'mi chilug.
Bre! Tu nu întelegi, nici ele
Cum din ulcior m-am dus pe rug

De am tras cerul peste mine
De m-am desfătat cu vin
Doar dimineţile chiaune
Mi'au mai alinat din chin

Cândva, pământ eram
Brăzdat, udat și fericit
Și-apoi, mai bine nu ceream,
Să devin om prin plămădit.

M-a luat Olarul cel de Sus
Și moșcenire mi-a lăsat
Un trup, un gand și-apoi a spus:
Păcurar, tu fii'vai bărbat.

Aievea'n lume'am să colind
Să văd arhaangheli deghizati
Să simt mocirlă, să simt blajin
Surorile și ai mei fraţi.

De am venit, de am să plec
Nu'mi mai este cu mirare
Trăiesc din clipă'n clipă, trec
Mai lenevesc și mă mai doare...

unupunct