Fără formă
Sunt echipat cu alăturarea asta de celule,
care în sinea lor sunt alte universuri..
Și pot decât să văd pe unde mă poartă,
rămân observator și plutesc...
Până când un pictor surd
va putea să picteze sunetul unei lacrimi
Nu am cerut nimic din ce am
și sunt aici pentru că aici m'am trezit din murmuri
Las totul să treacă și văd
ce'mi e lăsat să'l simt ca fiindu'mi firesc
Am energie destulă, căci din mine multe stele au murit pentru a mă naște
Sunt poezia de seară ce'ti curge pe buze în serile triste... ce rând
Să-mi vină mântuirea prin salvarea ta,
să'mi curgă iar izvorul rece
Să te adapi din el în ziua cea mai dulce și apoi,
atunci când...
Să ne lăsăm iubirea să facă dragoste cu noi,
să ne lăsăm sublimul în prispă
Când noaptea se lasă,
să pun întunericul din mine în mâinile tale
Și să'ti șoptesc din el
o altă dimensiune în care nu e tot, nu e risipă
Este doar o altă poartă
către universul din colțul unei frânturi de stea
Sunt tot și nimic în același timp.
Asta mă ține aici încastrat, o lume s'atat
Trecători ai veacurilor vin se minunează
și pleacă neschimbați pe drum
unupunct
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu