duminică, aprilie 04, 2010
Am mai mult decât puteam să cer...
Şoapte lăuntrice'n suflet îmi zac
Nimic de oriunde nu'mi cade pe plac
Descopăr grotescul în orice banal
Şi nu'mi doresc decât formal
Să ucid, bestial, tot ce'i cotidian
Suntem oricine, suntem orice!
Şi să'mi dezvolt acest aspect
Pot face vruce şi nevruce
Cât timp iubesc şi sunt corect
Optimistul pe care'l credeam ucis
A reînviat subit în mine
Cheia ascunsă spre paradis
Era la tine
Brăzdat am fost de repugna şi rele
Răscolit, mereu, de sapa vieţii
Şi'acum ştiu că's binecuvântat să văd
Roua zglobie a dimineţii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu