vineri, iunie 28, 2019

Viața este grea!

Era de'o batrânețe clară,
Lăsa în urmă praf
Nu se lăsa surprins, ca bunăoară
Când îi făcea băbuța câte un pilaf
Mustea de sinceritate
Și curajos era
La viața ce o avea în spate
Nimic nu'l mai impresiona
Dar s'a oprit, în loc, pe șușea
Căci mi'a văzut privirea
m'a măsurat atent și trase din lulea
să'mi spună vorba vorbelor...
Viața este grea!

COMIZERÁȚIE

COMIZERÁȚIE s. f. (Livr.) Milă, compătimire. – Din fr. commisération.
Diferenţa dintre milă şi compasiune? Careva?
Mila vine din masca ta superioară
tu esti lup, dar te vezi căprioară
Rămâi neclintit la ce te înconjoară
Şi îţi etalezi darul ca pe o povară.
Compasiunea vine din suflet, fără ocară
Te lasă smerit, nu într.o doarã
Mângâierea sublimă venită pe seară
din comizeraţie.

zâmbetul și cicatricea

zâmbetul și cicatricea 
curgeau pe același obraz 
precum stropii rătăciți de ploaie 
rămăși spre final să se scurgă, în geam
devenea una cu sarea, 
una cu mine, 
una cu carnea ruptă 
din lăcașul ei
în apus 
ne.am spus 
acele cuvinte 
vindecătoare 
suntem toți, 
o apă 
și'un pământ...

tăcerea în doi.

murdar și crud 
arzând dar ud 
locul din noi. 
cu mine în piele 
cu tine în gând, 
puntea dintre noi. 
m.am umplut cu tine 
te.ai golit de mine 
tăcerea în doi.

în fund

M.am aşezat
în fund
Am stat aşa
preţ de câteva
Am văzut în ea
ce în mine era
Am stat aşa
vre.o oră Juma
Eram aşa
în fund
Era ca ea
cum nimeni era
Priveam încet
eram discret
Stăteam cumva
pe lângă
Ce am vazut
Nu am crezut
Am mai ciupit
am mai simţit
Stăteam aşa
în fund
Nu era
nici nu ştia
Iar eu stăteam
aşa
în fund

Erai frumoasă dimineață

Erai frumoasă dimineață 
până să te speli pe ochi 
apoi ți.ai pus o mască nouă 
să.ți aducă deochi
Avei un zâmbet timid 
ca dup'un vis lejer 
iar eu pierdut în ochii tăi 
priveam stingher
Ne.am spus atâtea într'o clipă 
când ne'am trezit pe sub cearșaf 
ai fost o apă noaptea'ntreagă 
iar eu, un nor de praf
Ne despărțim să ne vedem diseară 
să crească dorul între noi 
să stăm la o lumină fadă 
să povestim vioi
Ne spunem iar un noapte bună! 
Ne strângem iar în brațe, vis 
Sa'ți spun în dimineața brună 
ce alte cote'am mai atins

Sunt omul viu

Sunt omul viu 
ce cutreieră pământul 
până-n sicriu 
rămân frate cu vântul
Sunt omul viu 
Rămân scăldat de soare 
și chiar de știu 
mai torn câte un "oare?"
Sunt omul viu 
Neînduplecat de normă 
ce ei descriu 
e o simplă platformă
Sunt omul viu 
venit demult din vise 
aici rămân plăviu 
să spun cuvintele ucise

Suntem

Suntem suma stelelor, 
adunate într-o seară 
la sezătoare 
suntem suma oamenilor, 
care ne-au trecut calea
N-ar fi mamă fără copil 
tata fără bere 
și toți inginerii 
de sistem 
care ne-au adus 
aici
Suntem toți 
în același cazan 
și punem 
pe rând 
lemne 
pe foc 
să iasă 
ciorba 
bună

Nu știam

Nu știam
că am
o inimă
până când,
între două
bătăi,
am simțit
o ruptură,
o durere
apăsătoare
deloc fizică...
Nu știam
că pot
să'mi revin
după
un asemenea
șoc
dar am aflat
că este
primul
dintr'o mulțime
ce o sa vie
am respirat
adanc
să'mi aduc aminte
că mai am 
și plămâni

teribil

teribil de mare
teribil de munte
şi soarele ce`ascute
dungi cornute
pentru timpul amorțit
când m`am rămolit
când m`am damblagit
că tare bine venit
este vasul ciobit
pentru călătorul ostenit.
din râuri adânci
din fete şi prunci
ce bine răsună, zâmbind
petalele buruienii
neştiute iernii
şi eu? eu ce?
şi ce dacă... eu
doar p`aici,
ca voi toți, curios
de ce se împlântă...