joi, noiembrie 20, 2014
Ego Universi
Cu milioane de celule strigând
în mine, singur nu sunt
și oglindit prin tălpi pe pământ
mă plimb fluierând
Cicatricea nu mai cere leac
a devenit ființă și cere tribut
amintirii
De multă grijă apăsătoare
m-aș elibera
dacă aș știi cine sunt eu
din toate aceste celule
Cerneala din piele
își spune încă povestea
și copacul pe care am murit
cinci minute
mă privește prin rădăcini
Respir un nor
Îl împart egal printre celule
și subatomii dansează
În vortexul ploii
Cu milioane de celule strigând
în mine, singur nu sunt
și oglindit prin tălpi pe pământ
mă plimb fluierând
unupunct - Ego Universi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)