joi, noiembrie 20, 2014

Ego Universi


 Cu milioane de celule strigând
 în mine, singur nu sunt
 și oglindit prin tălpi pe pământ
 mă plimb fluierând
 
 Cicatricea nu mai cere leac
 a devenit ființă și cere tribut 
 amintirii
 
 De multă grijă apăsătoare
 m-aș elibera
 dacă aș știi cine sunt eu
 din toate aceste celule
 
 
 Cerneala din piele
 își spune încă povestea
 și copacul pe care am murit
 cinci minute
 mă privește prin rădăcini
 
 Respir un nor
 Îl împart egal printre celule
 și subatomii dansează
 În vortexul ploii
 
 Cu milioane de celule strigând
 în mine, singur nu sunt
 și oglindit prin tălpi pe pământ
 mă plimb fluierând

unupunct - Ego Universi

vineri, octombrie 17, 2014

pam pam


joi, octombrie 16, 2014

vorbe



sâmbătă, septembrie 27, 2014

îmi completează ființa


îmi completează ființa, îmi ia suflarea
și mă poartă într-o lume numai a noastră.
acel acasă se simte ca o liniște
ce mă lasă purtat de adierea atingerilor ei

unupunct


îmi place



îmi place când suntem creativi,
iese ceva în univers și rămâne pentru o perioadă,
chiar dacă rearanjăm molecule temporare,
pentru mine înseamnă ceva.
unupunct

miercuri, septembrie 17, 2014

Fulgi


luni, septembrie 15, 2014

Reset

Se întâmplă tot felul de chestii în viață. Unele bune, altele din care învăț. Privind în trecut văd cum unele decizii luate la întâmplare sau în care nu am crezut au lucrat în defavoarea mea. Și asta pentru că văd totul ca pe o glumă. O glumă cosmică de trei fraze. Cam cât o viață de om...

Eram cândva un utopist convins... și alergam cu nerăbdare să arăt adevărul cu degetul... sau cel puțin cel pe care îl simțeam eu ca fiind adevarat. Avem cu toții o perspectivă unică. Ce ne dezamăgește în viață este felul în care ne încredem în perspectiva altora. Nefiind parte din noi, automat o preluăm ca pe ceva ostil și intram în conflict cu propria persoană de dragul celorlalți. Am dat tot doar ca eu să fiu mulțumit cu mine. În fond nu am dat nimic.. căci nimic nu îmi aparține. Și când ajung să mă încarc cu prea multe din ce este în jur... îmi dau restart. Revenirea la punctul inițial.

Am să ascult. Cum pot mai bine. Am să simt fiorul acela de empatie și am să fiu acolo. Sunt pe un singur drum în viață. Dacă aleg să fiu lângă tine, pentru mine cel puțin acest aspect cântărește mult. Știu că nu funcționez bine singur... dar mă descurc. Că sunt aici nu vine ca o alunecare spre ceva în care nu cred. Sunt aici pentru că fiinta mea cu totul, asta îmi cere.

M-am luptat de multe ori cu mine de dragul altor persoane doar să aflu că nici în partea cealaltă nu este ordine și se vrea ceva doar că se simte. De judecat este ușor, de înțeles este nevoie de ascultare și de acceptat, probabil de maturitate.

Acum îmi spun că pentru a fii eu am nevoie de confirmarea propriei mele teorii pe mine. Planul este pus la punct și acum urmează acțiunea. La final știu sigur că am să râd... mă bucură totuși gândul că vei fi acolo să râzi cu mine... să ne ținem de mână... oricare ai fi tu, atunci.


vineri, august 22, 2014

Eu nu citesc



Eu nu citesc...
Îmi iroseşte timpul
Cum orice poveste
este a altcuiva...
nu mă văd în ea...
sau poate

Eu nu citesc...
Mă oboseşte!
Cum orice poveste
este ceva fictiv
sau poate orientativ
dar nu trăit de mine...
lasă...

Eu nu citesc...
Mă trec prin în viaţă
şi trăiesc...
poate la sfârşit
să scriu
şi eu ceva...

Eu nu citesc...
Am citit cândva
dar am renunţat...
căci totul pare la fel
de multă vreme âncoa
să scriu?

Eu nu citesc...
Sau poate citesc din voi...
Cum trăiţi, cum muriţi
Şi ce lăsaţi în urmă
fără cuvintele din cărţi
ci versurile din poeţii
vii

vineri, august 08, 2014

Vino Veritas



Din aburi de fermentare
S'a gătit licoarea.
Într'un strop de dimineață
I-am descifrat candoarea

Esența nu stătea în vrajă,
Nu locuia'n magie...
Stătea cu oglinda'n mână
Să'mi arate mie
forma paharului meu...
pentru care aveam o viață
spre a'l umple

Să pun în el ce îmi doresc
Cu fieșce cădere de picătură
să stau când e paharul plin
să'l vărs la morți și să suspin...
Apoi cu el gol așa
Să te rog să mi'l umplii...

tu


Tu iubito, tu!
Muza mea di-vină
Mă iei în palme
Și mă porți în lumină

Tu iubito, tu!
Cu zâmbetu'ți pe buze
Îmi iei inima și'o faci
să tremure, să se amuze

Tu iubito, tu!
Ești gândul din răsărit
când soarele cel rușinat
în fața frumuseții tale
a pălit
în apus.