pam pam

vorbe

îmi completează ființa

 

îmi completează ființa, îmi ia suflarea
și mă poartă într-o lume numai a noastră.
acel acasă se simte ca o liniște
ce mă lasă purtat de adierea atingerilor ei

unupunct

îmi place

îmi place când suntem creativi,
iese ceva în univers și rămâne pentru o perioadă,
chiar dacă rearanjăm molecule temporare,
pentru mine înseamnă ceva.

unupunct

Fulgi

Reset

Se întâmplă tot felul de chestii în viață. Unele bune, altele din care învăț. Privind în trecut văd cum unele decizii luate la întâmplare sau în care nu am crezut au lucrat în defavoarea mea. Și asta pentru că văd totul ca pe o glumă. O glumă cosmică de trei fraze. Cam cât o viață de om...

Eram cândva un utopist convins... și alergam cu nerăbdare să arăt adevărul cu degetul... sau cel puțin cel pe care îl simțeam eu ca fiind adevarat. Avem cu toții o perspectivă unică. Ce ne dezamăgește în viață este felul în care ne încredem în perspectiva altora. Nefiind parte din noi, automat o preluăm ca pe ceva ostil și intram în conflict cu propria persoană de dragul celorlalți. Am dat tot doar ca eu să fiu mulțumit cu mine. În fond nu am dat nimic.. căci nimic nu îmi aparține. Și când ajung să mă încarc cu prea multe din ce este în jur... îmi dau restart. Revenirea la punctul inițial.

Am să ascult. Cum pot mai bine. Am să simt fiorul acela de empatie și am să fiu acolo. Sunt pe un singur drum în viață. Dacă aleg să fiu lângă tine, pentru mine cel puțin acest aspect cântărește mult. Știu că nu funcționez bine singur... dar mă descurc. Că sunt aici nu vine ca o alunecare spre ceva în care nu cred. Sunt aici pentru că fiinta mea cu totul, asta îmi cere.

M-am luptat de multe ori cu mine de dragul altor persoane doar să aflu că nici în partea cealaltă nu este ordine și se vrea ceva doar că se simte. De judecat este ușor, de înțeles este nevoie de ascultare și de acceptat, probabil de maturitate.

Acum îmi spun că pentru a fii eu am nevoie de confirmarea propriei mele teorii pe mine. Planul este pus la punct și acum urmează acțiunea. La final știu sigur că am să râd... mă bucură totuși gândul că vei fi acolo să râzi cu mine... să ne ținem de mână... oricare ai fi tu, atunci.

Eu nu citesc

Eu nu citesc...
Îmi iroseşte timpul
Cum orice poveste
este a altcuiva...
nu mă văd în ea...
sau poate

Eu nu citesc...
Mă oboseşte!
Cum orice poveste
este ceva fictiv
sau poate orientativ
dar nu trăit de mine...
lasă...

Eu nu citesc...
Mă trec prin în viaţă
şi trăiesc...
poate la sfârşit
să scriu
şi eu ceva...

Eu nu citesc...
Am citit cândva
dar am renunţat...
căci totul pare la fel
de multă vreme âncoa
să scriu?

Eu nu citesc...
Sau poate citesc din voi...
Cum trăiţi, cum muriţi
Şi ce lăsaţi în urmă
fără cuvintele din cărţi
ci versurile din poeţii
vii

Vino Veritas

Din aburi de fermentare
S'a gătit licoarea.
Într'un strop de dimineață
I-am descifrat candoarea

Esența nu stătea în vrajă,
Nu locuia'n magie...
Stătea cu oglinda'n mână
Să'mi arate mie
forma paharului meu...
pentru care aveam o viață
spre a'l umple

Să pun în el ce îmi doresc
Cu fieșce cădere de picătură
să stau când e paharul plin
să'l vărs la morți și să suspin...
Apoi cu el gol așa
Să te rog să mi'l umplii...

tu

Tu iubito, tu!
Muza mea di-vină
Mă iei în palme
Și mă porți în lumină

Tu iubito, tu!
Cu zâmbetu'ți pe buze
Îmi iei inima și'o faci
să tremure, să se amuze

Tu iubito, tu!
Ești gândul din răsărit
când soarele cel rușinat
în fața frumuseții tale
a pălit
în apus.

punct

V-am primit darurile
În casa sufletului meu
V-am găzduit adesea
Și ați plecat mereu
după bunul plac...
Și am rămas singur, posac
în mine...

După o vreme-am înțeles
Cât era de bine
Să am musafiri mereu
Vreme de rău sau bine.

Și casa mea e mare
E loc în ea să'ncapă
lumea toată

În picături de roua
Las invitații de s'adapă
Și vor mai mult
dintr'un punct
.