joi, iunie 27, 2019

Poate suntem simpli oameni...

Poate suntem simpli oameni... cum si furnicile sunt simple furnici. Facem parte dintr-un ecosistem asa cum si bacteriile sunt vietati care cu milioanele, alcatuiesc corpul uman. Poate ca asta este si problema.. ca atunci cand crezi in ceva, ii dai putere acelei vibratii.
Suntem generatori de energie, suntem creatori in aceasta lume prin simplul fapt ca avem imaginatie si puterea sa miscam lucrurile dintr-un punct in altul. Imaginatia ne ajuta sa aducem in lumea noastra ceea ce vedem pe acel taram, fie ca este o casa, fie ca este un razboi. Si toate au o justificare, o logica. Putem sa avem totul aici daca ne-am dori asta... cum poti sa iti imaginezi o utopie cand suntem bombardati de informatii negative din toate partile? Avem ambele puteri in noi: bine si rau. Ne-am convins de asta. Omul face si bune si rele.
Acum... ramane de intrebat ce stim noi mai exact? Stim ca am trait alte vieti? Ca suntem energie? Ca in corpul nostru mai exista o infinitate de universuri? Sau ne putem reduce la simpli oameni... care sunt aici, ne ducem zilele si incercam sa facem din asta ce putem. Unii pot mai mult, unii mai putin, unii pot face rau, altii bine. Cred ca ne lasam indoctrinati usor si sedusi de promisiuni ale unor puteri false. 
Cerem mai mult decat ne este cuvenit prin propria munca si din spatele unui calculator, ne expunem zilnic unei lumi virtuale, care in esenta, este manipulata de la sursa si inregistrata doar pentru a ajunge intr-o biblioteca undeva ca un simplu episod al unui film serial numit Omenire. Ce stiu sigur, este ca invat din mers, observ ce imi arata mediul si ca orice parte din mediu, sunt direct influentat de acesta.
Ce cred eu se schimba la secunda, cu fiecare informatie noua... asa ca nu pun mare pret pe ceea ce cred si incerc sa raman impartial, observator. La final, vad bula asta de sapun in care traim sau ne manifestam energia. Pana si cuvintele sunt distorsionate de ceea ce este cu adevarat. Adevarul cred ca il simtim toti... folosim frici si dogme doar pentru a ascunde ceea ce este in interiorul nostru. Toti gresim insa nu toti vrem sa platim pentru greselile noastre.
Am luat asupra noastra sarcina asta monumentala de a deveni zei.. mai nou aud ca omul este una cu creatorul sau, ca il reneaga, ca il slaveste pana in punctul in care ii distruge pe cei ce nu cred si nu pot decat sa imi ridic alta intrebare... de unde atata vrajba? Ei bine.. tot din noi. Avem capacitatea de a face rau si bine.. jonglam cu energii pozitive si negative... conteaza pe care le alegem. Suntem capabili de asta... suntem capabili sa lasam ne recunoastem greselile cu capul ridicat pentru ca atunci vin solutiile. Vine partea in care poti sa intelegi ce ai gresit si sa repari.
Din trecut, din toate invataturile altora adunate, vedem cum se repeta un tipar care este specific rasei umane... ne lasam furati de idei, de dorinte si de placeri temporare si egoiste pana la punctul in care distrugem mediul din jur. Acesta, ca orice organism, ne raspunde cum poate.. dupa cum observam... cu energie negativa. Nu este indeajuns sa zambim, sa iubim si sa ne rupem de realitatea comuna pentru a ne crea o utopie imaginara...
Va trebui sa ii spunem raului pe nume.. sa ajutam pe cineva care are nevoie de ajutor si sa ne mobilizam in mase cand vine vorba de orice om. Ne-am lasat destul divizati de rasa, gen sau nationalitate. Suntem aici cu totii si nu avem nevoie de idei concepute acum mii de ani si perpetuarea acestora ci gasirea unor solutii noi la ceea ce este.
Suntem in spatiul asta, aici acum si semnalele de alarma sunt destule... poate ca trebuie sa ne trezim, poate ca trebuie sa visam in continuare dar in nici un caz ceea ce am facut pana acum nu este in favoarea noastra.

Vino cu mine, acum!

Vino cu mine, 
acum!
pe drum 
prin praf 
pe stele mărunte 
și multe, 
din cer. 
un pas 
îți ofer 
iar restul 
îi facem 
împreună.
am vrut să îmi vând sufletul 
aseară 
dar el nici nu a vrut să audă 
despre asta 
i se părea amuzant 
că am încercat.
[mă plictisise 
și am vrut să încerc 
ceva nou]
prin pori 
prin vene 
văd nori 
văd vele și luna
[aia de acolo de sus 
care îmi zâmbește 
cu ochiul]
văzduhul e pustiu 
de'o culoare 
rudă cu munții

privind în gol 
golul mă privește 
înapoi 
și îmi aduc aminte 
-mai bine- 
de viitor 
decât de trecut.
văi, tu lume, 
ce ai ajuns 
dacă te modelez 
cu imaginația mea...
[era întuneric și literele 
au trebuit a fi simțite]
revenind la suflet, 
acum suntem bine. 
de mână legați 
căci prin mâini 
dăruim.
unupunct [2017]

un liber

îngerul meu păzitor 
de meserie 
vidanjor 
mă tot anunță 
disperat 
că de când 
m.am tot băgat 
trage tare, 
neoprit 
să mă scoată 
din încurcătură 
că o mai iau 
pe arătură 
că mă mai dau 
la băutură 
îmi tot spune.
mă mai opresc, 
îl mai salut 
și mă întreb 
ce.i de făcut 
să.și poată face 
treaba'n pace 
să îi dau și lui 
un liber

sătul...

Aripi făcute cioburi
topite în foc
refacute în petale,
mă ajută să
plutesc
pentru că
de zbor
sunt sătul...

am deschis ochiul

am deschis ochiul 
pentru a mirosi 
ceea ce doar prin pipăit 
auzi
am respirat adânc 
prin toți porii 
și am văzut 
întunericul 
fix în punctul 
cel mai luminat
am rostit 
în șoaptă atingerea 
aștrilor 
pentru ca măreția lor 
să mă plece 
în smerenie
#unupunctpoezie

lângă tine?

să-ți sărut pielea 
dacă nu doare 
nu mă încumet
să-ți privesc obrajii 
însă 
cu zâmbet 
neumbrit 
o fac
te-am pus pe gene 
azi dimineață 
să te port cu mine 
să vezi 
ce văd 
și eu
mai știi apusul 
din balconul 
deschis?
mai știi răsăritul 
de sub 
pătura călduroasă 
în care 
m-ai găsit 
lângă tine?

Cu sclipirea ageră a unui vultur de coteţ, am mai învăţat ceva:


Orice lucru observat îşi schimbă starea iniţială. Astfel, privim ceva din noi, nimic extern. Privim subiectiv. Trăim subiectiv şi conturăm lumea separat de ceea ce este ea defapt. Nimeni nu îmi vede lumea, pentru că o data privită, ea devine lumea privitorului...

respir

Eoni de sete port în mine 
De a trăi, de a simți 
de a cunoaște.
Veacuri mi'au luat 
să mă'nvăț minte 
să trăiesc clipa
Cu El am stat la masă 
Ne'am desfătat cu vin 
ne'am spus povești
Cu ziua cea dintâi m'asemăn 
cu lăcrima căzută pe trecut 
și zâmbetul de prunc alăptat
vin din mireasma unei flori călcate 
stau întortocheat pe prispă 
și respir, respir, respir

Se filmează...

Cu nespusul 
rămas în gât 
îmi îndoi genunchiul 
către pământ 
Era frumos 
în neființă. 
Acum, îngenunchiat 
văd abisul 
mă vede și el 
și ne zâmbim 
în colțul gurii 
rămași murdari 
de nespuse. 
anti-omul se 
naște și renaște 
pe sine 
doar pentru a înțelege 
mai bine 
haosul.
Liniște! 
Se filmează...

Tata

Nu ar fi trebuit sa te lasi intr'o doara...
Doar trupul ti'a murit, sufletul n'are sa'ti moara...
Te lasi o prada si esti pacalit
Ca te asteapta lumea de din colo...
Rai sau iad pentru o etenitate sa fii viu...
Si o minciuna mai mare... nu stiu
Te amagesti in fiecare zi
ca ai sa traiesti destul sa fi facut ceva
Si sufletul nu are sa'ti moara!
Viata e lunga si plina de invataturi,
De regrete si suspin, de cazaturi
Caci nici o minte ce'a zacut pe'acest pamant
Nu a trait far'de'un regret in gand...
Viata e lunga si o traiesti cum vrei,
Si tot astepti o prada ca sa iei... cu tine...
Si totu'ti se invarte mereu langa bani...
Se tiparesc milioane zi de zi...
si sunt asa banali!
Traieste clipa si fa ce vrei sa faci...
Fa lucruri simple si nu da celorlati _ crezare...
Caci suntem oi supuse far'sa vrem
unui indoctrinat sistem
unde numai cei ce au, vor avea mai mult...
si tu oricat de tare ai striga...
pentru ei, ramai tot mut...
De carapacea asta esti satul ca mine...
si'ai vrea sa spui ce ai pe suflet... ce ai in tine...
si zi de zi testezi o doza de rebeliune...
dar nu ai sange sa faci totul ca tine...
toti cei batrani dau sfaturi si'ti spun cu ce'au gresit...
dar viata lor nu e a ta, au trait diferit!
si ce'au gresit si'acum regreta... se poate sa nu fie'al tau
dar ei incearca sa se vindece pe ei...
sperand ca tu sa te indrepti prin ei...
sunt doar batrani ce'si cumpar'un bilet in rai...
de tine depinde daca nu, sau daca dai...
traiesc cu gandul ca'i va astepta dincolo
o judecata si o eternitate'n rai
dar nu s'a'ntors nimeni sa'ti spuna...
ca la tine tre' trambita sa ai...
ca acolo nimeni nu ti'o da pe'a lui
Ne amagim cu gandul asta nefiresc
nu e corect si ne'am mintit destul...
veniti voi cei ce ati trecut de mult
si da'ti si mie'un semn!
nu am sa'mi schimb ceea ce sunt
pentru mandria voastra
si de'am sa mor.. chiar si'n curand
raman tot pasarea maiastra
de albatros
caci pentru nimeni si nimic,
n'am sa ma las intors!
gandesc ca poate intr'o zi
voi gasi fericirea
si lucrul marunt ce il cer
imi va'ndeplini menirea
lumea nu vreau s'o cuceresc,
nu imi doresc palate
sa fiu iubit si sa iubesc,
sa fiu cu tine'n noapte!
sa fiu acelasi egoist,
sa ma gandesc la mine
si'n ziua cand voi fi iar trist
sa plec sa uit de tine!
sunt doar un calator mai trist
satul de'atata drum
m'as potoli oricand sa stau
sa ma bucur de'un fum
sa nu'mi doresc decat putin
si sa rezolv o parte
sa'mi numar zilele de chin
si de cat soare am parte...
nu imi doresc sa ma'ntelegi
caci poate simti la fel
dar ce vor ei ca sa gandesti
iti dau tie, un alt tel...
sa'ncerc m'am saturat...
atatea am ratat
si de trecut pe langa mine multe'au fost
si le'am vazut dar pe atunci nu le dadeam vre'unu rost
de regretat.. nu am nimic
caci gandul m'a purtat mereu
si daca atunci am spus ca fac
acum vad doar unde'am gresit
dar din greseli invat..
si poate am sa fiu mai bun
si poate intr'o zi am sa rasfat
un suflet cald cu parul brun
sau poate nu!
pacat ca ai plecat fara sa lupti!
pacat ca m'ai lasat sa lupt cu mine!
pacat ca nu ai inteles ce te'n conjoara si sa profiti sa vezi doar ce e bine!
in spate ce'ai lasat, cu dor se uita'n urma
si vietii tale ai considerat ca e mai bine sa'i pui carma ... si ai virat brusc
n'am sa te judec caci nu pot
am inteles numai o parte...
tineai la toate si la toti
erai precum o carte
ca noi toti erai,
dar tineai coperta'nchisa
si de citit te mai citeam
cand erai beat si o uitai deschisa
de ce ai fost atat de las
de ce'ai plecat asa devreme
de ce'ai vrut copilul sa'ti planga
si nopti si zile'n perne...
poate'ntr'o zi am sa'nteleg
si'am sa'ti respect "curajul"
si n'am sa fiu copilul bleg
ramas numai cu anturajul...