Tata

Nu ar fi trebuit sa te lasi intr'o doara...
Doar trupul ti'a murit, sufletul n'are sa'ti moara...

Te lasi o prada si esti pacalit
Ca te asteapta lumea de din colo...
Rai sau iad pentru o etenitate sa fii viu...
Si o minciuna mai mare... nu stiu
Te amagesti in fiecare zi
ca ai sa traiesti destul sa fi facut ceva
Si sufletul nu are sa'ti moara!

Viata e lunga si plina de invataturi,
De regrete si suspin, de cazaturi
Caci nici o minte ce'a zacut pe'acest pamant
Nu a trait far'de'un regret in gand...

Viata e lunga si o traiesti cum vrei,
Si tot astepti o prada ca sa iei... cu tine...
Si totu'ti se invarte mereu langa bani...
Se tiparesc milioane zi de zi...
si sunt asa banali!

Traieste clipa si fa ce vrei sa faci...
Fa lucruri simple si nu da celorlati _ crezare...

Caci suntem oi supuse far'sa vrem
unui indoctrinat sistem
unde numai cei ce au, vor avea mai mult...
si tu oricat de tare ai striga...
pentru ei, ramai tot mut...

De carapacea asta esti satul ca mine...
si'ai vrea sa spui ce ai pe suflet... ce ai in tine...
si zi de zi testezi o doza de rebeliune...
dar nu ai sange sa faci totul ca tine...

toti cei batrani dau sfaturi si'ti spun cu ce'au gresit...
dar viata lor nu e a ta, au trait diferit!
si ce'au gresit si'acum regreta... se poate sa nu fie'al tau
dar ei incearca sa se vindece pe ei...
sperand ca tu sa te indrepti prin ei...
sunt doar batrani ce'si cumpar'un bilet in rai...
de tine depinde daca nu, sau daca dai...

traiesc cu gandul ca'i va astepta dincolo
o judecata si o eternitate'n rai
dar nu s'a'ntors nimeni sa'ti spuna...
ca la tine tre' trambita sa ai...
ca acolo nimeni nu ti'o da pe'a lui

Ne amagim cu gandul asta nefiresc
nu e corect si ne'am mintit destul...
veniti voi cei ce ati trecut de mult
si da'ti si mie'un semn!

nu am sa'mi schimb ceea ce sunt
pentru mandria voastra
si de'am sa mor.. chiar si'n curand
raman tot pasarea maiastra
de albatros
caci pentru nimeni si nimic,
n'am sa ma las intors!

gandesc ca poate intr'o zi
voi gasi fericirea
si lucrul marunt ce il cer
imi va'ndeplini menirea

lumea nu vreau s'o cuceresc,
nu imi doresc palate
sa fiu iubit si sa iubesc,
sa fiu cu tine'n noapte!
sa fiu acelasi egoist,
sa ma gandesc la mine
si'n ziua cand voi fi iar trist
sa plec sa uit de tine!

sunt doar un calator mai trist
satul de'atata drum
m'as potoli oricand sa stau
sa ma bucur de'un fum
sa nu'mi doresc decat putin
si sa rezolv o parte
sa'mi numar zilele de chin
si de cat soare am parte...

nu imi doresc sa ma'ntelegi
caci poate simti la fel
dar ce vor ei ca sa gandesti
iti dau tie, un alt tel...

sa'ncerc m'am saturat...
atatea am ratat
si de trecut pe langa mine multe'au fost
si le'am vazut dar pe atunci nu le dadeam vre'unu rost

de regretat.. nu am nimic
caci gandul m'a purtat mereu
si daca atunci am spus ca fac
acum vad doar unde'am gresit

dar din greseli invat..
si poate am sa fiu mai bun
si poate intr'o zi am sa rasfat
un suflet cald cu parul brun

sau poate nu!

pacat ca ai plecat fara sa lupti!
pacat ca m'ai lasat sa lupt cu mine!
pacat ca nu ai inteles ce te'n conjoara si sa profiti sa vezi doar ce e bine!
in spate ce'ai lasat, cu dor se uita'n urma
si vietii tale ai considerat ca e mai bine sa'i pui carma ... si ai virat brusc

n'am sa te judec caci nu pot
am inteles numai o parte...
tineai la toate si la toti
erai precum o carte
ca noi toti erai,
dar tineai coperta'nchisa
si de citit te mai citeam
cand erai beat si o uitai deschisa

de ce ai fost atat de las
de ce'ai plecat asa devreme
de ce'ai vrut copilul sa'ti planga
si nopti si zile'n perne...

poate'ntr'o zi am sa'nteleg
si'am sa'ti respect "curajul"
si n'am sa fiu copilul bleg
ramas numai cu anturajul...

#unupunctpoezie

Lapis Exillis

Din piatră 
am prins suflare, 
când focul 
ardea pământul. 
Coroana dorinței 
nu am vrut 
să o port

și am devenit 
sămânță 
de muștar.

Vedeam 
podul 
și așteptam 
în mijlocul său 
ca ambele capete 
să mă atingă 
unul prin creștet 
altul prin tălpi.

Amândouă 
ședeau 
și mă priveau

Cuiburi adunate 
așteptau la pândă. 
Nu știau 
că le văd 
cu inima, 
că nu pentru mine 
respir 
ci doar aștept 
pe acest pod 
la jumătate

cu cercul 
pe degetul 
mic

Atât de puțin

Atât de puțin în mâine 
atât de mult în azi 
deloc în ieri 
n'ai unde 
să cazi 
când timpul se întoarce 
la ce nu s'a întâmplat 
doar pentru 
a'l mai repeta 
o dată

#unupunctpoezie

Eu nu citesc...

Eu nu citesc...
Îmi iroseşte timpul
Cum orice poveste
este a altcuiva...
nu mă văd în ea...
sau poate

Eu nu citesc...
Mă oboseşte!
Cum orice poveste
este ceva fictiv
sau poate orientativ
dar nu trăit de mine...
lasă...

Eu nu citesc...
Mă trec prin în viaţă
şi trăiesc...
poate la sfârşit
să scriu 
şi eu ceva...

Eu nu citesc...
Am citit cândva
dar am renunţat...
căci totul pare la fel
de multă vreme âncoa
să scriu?

Eu nu citesc...
Sau poate citesc din voi...
Cum trăiţi, cum muriţi 
Şi ce lăsaţi în urmă
fără cuvintele din cărţi
ci versurile din poeţii
vii

#unupunctpoezie

Și ce dacă!

Și stau și mă gândesc cum ar fi dacă 
Și într'o secundă începe să zacă 
Și gânduri mici și gânduri mari 
Și cu poeți și cărturari 
Și lumea stă în mintea mea 
Și mai e loc să-ncapă. 
Ș'apoi cuprins de somn, adorm... 
Și dorm 'neîntors pân' dimineață 
Și mă trezesc puțin nervos cu gândul la care am adormit 
Și gheață'mi pare lumea, topită la al meu picior 
Și sunt și pictor și sunt și scriitor 
Și măcelar și creator 
Și pot oricând să fac o lume'ntreagă să se întoarcă...

Și ce dacă!

#unupunctpoezie

Vorbe

Vorbe dulci

Vorbe dulci 
prinse
în cuvinte mute
Colţ de cer
rămas pentru noi
să'şi spună dorul
în nuanţe
de portocaliu

şi ziua începe...

Când frunza în vie
îţi cere vrăbioara...
o cere la joacă
şi ziua începe...

în paşi de
tango
dacă n'ai ochi
să vezi...

vezi tu,
viaţa începe
cu prima suflare
şi nu se'stinge'n amurg
de moarte
ci de
somn.

Suntem
mlădiţe de
petunie
goală să facă
o fotosinteză
în curtea
de beton...

Ăsta da curaj.

Vino în zori
să mă trezeşti
din somn...

Bună dimineaţa!

Dodecaedru

doisprezece fețe am 
una pentru fiecare 
că sunt om 
sau că sunt floare 
doisprezece fețe am

prima îmi spune 
că sunt tot 
una sunt 
cu prima rază 
când recunosc lumina

a doua 
se plimbă 
fără de scop, 
fără de formă 
doar pentru că este

a treia prinde forma 
unui izotop 
de carbon 
și își spune 
povestea

oxigenul,a patra, 
îmi prezintă strălucirea 
unei lumi 
unde piatra se săruta 
cu soarele

fața a cincea 
îmi spune că munte 
sunt, iar hidrogenul 
îmi este parte 
a versantului drept

a șasea, mai poznașă 
sare peste mari și munți 
n'are viață, nici suflare 
stă ușor, așa călăre 
peste fulgerul căzut

a șaptea, 
este ochiul 
ce știe 
infinitul 
iluziei

a opta față 
este îngerul 
care te ajută 
care te îndrumă 
doar pentru că este

fața a noua 
iubește tot 
se întinde pe toată 
jumătatea 
și crește, mereu crește

a zecea față, 
o zecime din întregul corp 
îmi închide cercul 
și îl trimite pe Odiseu 
acasă

fața a unsprezecea 
mă unește cu esența 
lasă loc 
de de prea multul gol 
și tace

a doisprezecea față 
are grijă să curețe 
toate fețele, 
să le redea 
nimicului

și apoi, cu toate fețele 
mă plimb prin lume 
mai zâmbesc, mai gândesc 
mai stau, mai roiesc 
și văd.

#unupunctpoezie

Sensul vieţii

Sunt un suflet vechi,
într'un corp nou
cu o minte futuristă
pe un plan fizic,
învăț spiritualitatea
ce'mi folosește
la nimic
pentru a sta liniștit
în haos

unupunct