Atât de puțin

Atât de puțin în mâine 
atât de mult în azi 
deloc în ieri 
n'ai unde 
să cazi 
când timpul se întoarce 
la ce nu s'a întâmplat 
doar pentru 
a'l mai repeta 
o dată

#unupunctpoezie

Eu nu citesc...

Eu nu citesc...
Îmi iroseşte timpul
Cum orice poveste
este a altcuiva...
nu mă văd în ea...
sau poate

Eu nu citesc...
Mă oboseşte!
Cum orice poveste
este ceva fictiv
sau poate orientativ
dar nu trăit de mine...
lasă...

Eu nu citesc...
Mă trec prin în viaţă
şi trăiesc...
poate la sfârşit
să scriu 
şi eu ceva...

Eu nu citesc...
Am citit cândva
dar am renunţat...
căci totul pare la fel
de multă vreme âncoa
să scriu?

Eu nu citesc...
Sau poate citesc din voi...
Cum trăiţi, cum muriţi 
Şi ce lăsaţi în urmă
fără cuvintele din cărţi
ci versurile din poeţii
vii

#unupunctpoezie

Și ce dacă!

Și stau și mă gândesc cum ar fi dacă 
Și într'o secundă începe să zacă 
Și gânduri mici și gânduri mari 
Și cu poeți și cărturari 
Și lumea stă în mintea mea 
Și mai e loc să-ncapă. 
Ș'apoi cuprins de somn, adorm... 
Și dorm 'neîntors pân' dimineață 
Și mă trezesc puțin nervos cu gândul la care am adormit 
Și gheață'mi pare lumea, topită la al meu picior 
Și sunt și pictor și sunt și scriitor 
Și măcelar și creator 
Și pot oricând să fac o lume'ntreagă să se întoarcă...

Și ce dacă!

#unupunctpoezie

Vorbe

Vorbe dulci

Vorbe dulci 
prinse
în cuvinte mute
Colţ de cer
rămas pentru noi
să'şi spună dorul
în nuanţe
de portocaliu

şi ziua începe...

Când frunza în vie
îţi cere vrăbioara...
o cere la joacă
şi ziua începe...

în paşi de
tango
dacă n'ai ochi
să vezi...

vezi tu,
viaţa începe
cu prima suflare
şi nu se'stinge'n amurg
de moarte
ci de
somn.

Suntem
mlădiţe de
petunie
goală să facă
o fotosinteză
în curtea
de beton...

Ăsta da curaj.

Vino în zori
să mă trezeşti
din somn...

Bună dimineaţa!

Dodecaedru

doisprezece fețe am 
una pentru fiecare 
că sunt om 
sau că sunt floare 
doisprezece fețe am

prima îmi spune 
că sunt tot 
una sunt 
cu prima rază 
când recunosc lumina

a doua 
se plimbă 
fără de scop, 
fără de formă 
doar pentru că este

a treia prinde forma 
unui izotop 
de carbon 
și își spune 
povestea

oxigenul,a patra, 
îmi prezintă strălucirea 
unei lumi 
unde piatra se săruta 
cu soarele

fața a cincea 
îmi spune că munte 
sunt, iar hidrogenul 
îmi este parte 
a versantului drept

a șasea, mai poznașă 
sare peste mari și munți 
n'are viață, nici suflare 
stă ușor, așa călăre 
peste fulgerul căzut

a șaptea, 
este ochiul 
ce știe 
infinitul 
iluziei

a opta față 
este îngerul 
care te ajută 
care te îndrumă 
doar pentru că este

fața a noua 
iubește tot 
se întinde pe toată 
jumătatea 
și crește, mereu crește

a zecea față, 
o zecime din întregul corp 
îmi închide cercul 
și îl trimite pe Odiseu 
acasă

fața a unsprezecea 
mă unește cu esența 
lasă loc 
de de prea multul gol 
și tace

a doisprezecea față 
are grijă să curețe 
toate fețele, 
să le redea 
nimicului

și apoi, cu toate fețele 
mă plimb prin lume 
mai zâmbesc, mai gândesc 
mai stau, mai roiesc 
și văd.

#unupunctpoezie

Sensul vieţii

Sunt un suflet vechi,
într'un corp nou
cu o minte futuristă
pe un plan fizic,
învăț spiritualitatea
ce'mi folosește
la nimic
pentru a sta liniștit
în haos

unupunct

Mi-au mai rămas câteva cuvinte la gură..

Mi-au mai rămas câteva cuvinte la gură...

M-am trezit de curând
Născut în zodia poeziei
Nu prea am compatibilități
cu viața reală...
Îmi devine banală
când
pe rând
se prezintă aspecte ciudate
ale societății,
doctrine structurate
dar nu pentru mine...
sunt de unde-mi vine
să mă duc
și întors
stau
pentru că am plecat
demult

unupunct

Ego Universi

 Cu milioane de celule strigând
 în mine, singur nu sunt
 și oglindit prin tălpi pe pământ
 mă plimb fluierând
 
 Cicatricea nu mai cere leac
 a devenit ființă și cere tribut 
 amintirii
 
 De multă grijă apăsătoare
 m-aș elibera
 dacă aș știi cine sunt eu
 din toate aceste celule
 
 
 Cerneala din piele
 își spune încă povestea
 și copacul pe care am murit
 cinci minute
 mă privește prin rădăcini
 
 Respir un nor
 Îl împart egal printre celule
 și subatomii dansează
 În vortexul ploii
 
 Cu milioane de celule strigând
 în mine, singur nu sunt
 și oglindit prin tălpi pe pământ
 mă plimb fluierând

unupunct - Ego Universi