joi, iunie 27, 2019

Dodecaedru

doisprezece fețe am 
una pentru fiecare 
că sunt om 
sau că sunt floare 
doisprezece fețe am
prima îmi spune 
că sunt tot 
una sunt 
cu prima rază 
când recunosc lumina
a doua 
se plimbă 
fără de scop, 
fără de formă 
doar pentru că este
a treia prinde forma 
unui izotop 
de carbon 
și își spune 
povestea
oxigenul,a patra, 
îmi prezintă strălucirea 
unei lumi 
unde piatra se săruta 
cu soarele
fața a cincea 
îmi spune că munte 
sunt, iar hidrogenul 
îmi este parte 
a versantului drept
a șasea, mai poznașă 
sare peste mari și munți 
n'are viață, nici suflare 
stă ușor, așa călăre 
peste fulgerul căzut
a șaptea, 
este ochiul 
ce știe 
infinitul 
iluziei
a opta față 
este îngerul 
care te ajută 
care te îndrumă 
doar pentru că este
fața a noua 
iubește tot 
se întinde pe toată 
jumătatea 
și crește, mereu crește
a zecea față, 
o zecime din întregul corp 
îmi închide cercul 
și îl trimite pe Odiseu 
acasă
fața a unsprezecea 
mă unește cu esența 
lasă loc 
de de prea multul gol 
și tace
a doisprezecea față 
are grijă să curețe 
toate fețele, 
să le redea 
nimicului
și apoi, cu toate fețele 
mă plimb prin lume 
mai zâmbesc, mai gândesc 
mai stau, mai roiesc 
și văd.

marți, decembrie 16, 2014

Sensul vieţii



Sunt un suflet vechi,
într'un corp nou
cu o minte futuristă
pe un plan fizic,
învăț spiritualitatea
ce'mi folosește
la nimic
pentru a sta liniștit
în haos
unupunct

Mi-au mai rămas câteva cuvinte la gură..



Mi-au mai rămas câteva cuvinte la gură...
M-am trezit de curând
Născut în zodia poeziei
Nu prea am compatibilități
cu viața reală...
Îmi devine banală
când
pe rând
se prezintă aspecte ciudate
ale societății,
doctrine structurate
dar nu pentru mine...
sunt de unde-mi vine
să mă duc
și întors
stau
pentru că am plecat
demult
unupunct

joi, noiembrie 20, 2014

Ego Universi


 Cu milioane de celule strigând
 în mine, singur nu sunt
 și oglindit prin tălpi pe pământ
 mă plimb fluierând
 
 Cicatricea nu mai cere leac
 a devenit ființă și cere tribut 
 amintirii
 
 De multă grijă apăsătoare
 m-aș elibera
 dacă aș știi cine sunt eu
 din toate aceste celule
 
 
 Cerneala din piele
 își spune încă povestea
 și copacul pe care am murit
 cinci minute
 mă privește prin rădăcini
 
 Respir un nor
 Îl împart egal printre celule
 și subatomii dansează
 În vortexul ploii
 
 Cu milioane de celule strigând
 în mine, singur nu sunt
 și oglindit prin tălpi pe pământ
 mă plimb fluierând

unupunct - Ego Universi

vineri, octombrie 17, 2014

pam pam


joi, octombrie 16, 2014

vorbe



sâmbătă, septembrie 27, 2014

îmi completează ființa


îmi completează ființa, îmi ia suflarea
și mă poartă într-o lume numai a noastră.
acel acasă se simte ca o liniște
ce mă lasă purtat de adierea atingerilor ei

unupunct


îmi place



îmi place când suntem creativi,
iese ceva în univers și rămâne pentru o perioadă,
chiar dacă rearanjăm molecule temporare,
pentru mine înseamnă ceva.
unupunct

miercuri, septembrie 17, 2014

Fulgi


luni, septembrie 15, 2014

Reset

Se întâmplă tot felul de chestii în viață. Unele bune, altele din care învăț. Privind în trecut văd cum unele decizii luate la întâmplare sau în care nu am crezut au lucrat în defavoarea mea. Și asta pentru că văd totul ca pe o glumă. O glumă cosmică de trei fraze. Cam cât o viață de om...

Eram cândva un utopist convins... și alergam cu nerăbdare să arăt adevărul cu degetul... sau cel puțin cel pe care îl simțeam eu ca fiind adevarat. Avem cu toții o perspectivă unică. Ce ne dezamăgește în viață este felul în care ne încredem în perspectiva altora. Nefiind parte din noi, automat o preluăm ca pe ceva ostil și intram în conflict cu propria persoană de dragul celorlalți. Am dat tot doar ca eu să fiu mulțumit cu mine. În fond nu am dat nimic.. căci nimic nu îmi aparține. Și când ajung să mă încarc cu prea multe din ce este în jur... îmi dau restart. Revenirea la punctul inițial.

Am să ascult. Cum pot mai bine. Am să simt fiorul acela de empatie și am să fiu acolo. Sunt pe un singur drum în viață. Dacă aleg să fiu lângă tine, pentru mine cel puțin acest aspect cântărește mult. Știu că nu funcționez bine singur... dar mă descurc. Că sunt aici nu vine ca o alunecare spre ceva în care nu cred. Sunt aici pentru că fiinta mea cu totul, asta îmi cere.

M-am luptat de multe ori cu mine de dragul altor persoane doar să aflu că nici în partea cealaltă nu este ordine și se vrea ceva doar că se simte. De judecat este ușor, de înțeles este nevoie de ascultare și de acceptat, probabil de maturitate.

Acum îmi spun că pentru a fii eu am nevoie de confirmarea propriei mele teorii pe mine. Planul este pus la punct și acum urmează acțiunea. La final știu sigur că am să râd... mă bucură totuși gândul că vei fi acolo să râzi cu mine... să ne ținem de mână... oricare ai fi tu, atunci.