Toti avem prioritati... unele de moft.. altele de necesitate.. si altele.. pentru suflet... Cum stim care sunt "mai prioritare" ca celelalte?
Poate sunt legate de varsta... cu fiecare pas facut in viata avem altele pe primul plan... avem altele pe care trebuie sa le facem inaintea tuturor celorlalte... casa... munca... dragoste? asta sa fie ordinea?
Era un timp cand credeam ca dragostea este pe primul loc... ca daca iubesti... toate vor veni daca ai putina rabdare... in ultima vreme... ma tot incearca lumea... vor sa ma convinga, ca nu este asa... ca fiecare se descurca pentru el nu pentru un partener sau pentru cel pe care vrea sa il iubeasca... stai cat este bine... dai de hopuri... lasi capul plecat si mergi mai departe... Daca iubesti cu adevarat poti trece peste orice? Cum definim acum orice'ul asta.. ca este o problema de definitie... peste ce nu am putea trece atunci cand vine vorba de partener si de prioritatile personale?
Sa fim oare singuri pe lumea asta...? nevoiti sa ne cautam in permanenta pe noi si pe cei din jur? condamnati oare sa traim bine doar in anumite perioade si cu cine ne dicteaza astrele...?
Sa ajungi sa ai o relatie.. cat trebuie sa cedez din persoana mea pentru a fi pe plac partenerei si cat trebuie sa lase ea pentru mine? Cat sa las din mine si ceea ce sunt eu si ce voi deveni dupa?
optiune si prioritate... nu accept sa fiu o optiune cand esti pentru mine o prioritate...
etichete... prejudecati... socializam si mereu suntem incautari pentru a gasi persoana cu care sa ne intelegem perfect.. care ne intelege si sprijina asa cum suntem... care ne iubeste pentru ceea ce suntem nu pentru ceea ce suntem pe moment... ne iubeste pentru ceea ce este ea atunci cand este cu noi... socializam si gasim persoane cu care sa petrecem timpul... si sa aceeptam odata cu o persoana care intra in viata noastra.. si alte cunostinte venite "la pachet" promotional sau nu...
Acum ceva vreme... ma gandeam ca toate au o rezolvare daca vrei... ca toate se indreapta.. ca toate se pot schimba... daca vrei!... cat am vrut eu? cat a vrut ea? ... of... cat am vrut...
luni, august 06, 2007
... prioritati ...
joi, august 02, 2007
vorbeam in vid
Rasarit langa tine, amintiri de la apus, cu mana ma plimb in parul tau, de farmece sunt prins...
in ochii tai ma regasesc dimineata, zi de zi... toata viata... mai pot sa cer? Mai pot sa sper ca ma vei mai privi asa cum o faceai cand dormeam?...
Ma intrebam doar... vorbeam cu mine... vorbeam in vid...
vineri, iulie 27, 2007
Parerea mea...
Totul este sa vrei!
Oare?
Cat de multe poti realiza doar sa iti doresti?... ideea in sine este functionala... iti doresti... incerci de mai multe ori si prea prost sa fii sa nu iti iasa in final ceea ce ti'ai propus... sau ceva pe aproape...
Ca orice regula... trebuie sa fie si un segment de motzatzi care sa se puna contra... care sa spuna ca oricat de tare ti'ai dori ceva nu o sa il poti avea... si sunt cazuri destule...
Am aflat de curand ca daca scrii pe o foaie ce iti doresti... ai mari sanse sa le faci pe toate... tine'o la indemana si daca in fiecare zi le vezi... nu le scapi din vedere... Acum depinde si de caracterul fiecaruia... pentru ca nu poti face ceea ce iti doresti.. si totusi nu ai dispozitie... nu si daca ai mentalitatea de "loser" asa cum mai numesc unii pe cei care se subestimeaza... se autocompatimesc, sunt demoralizati sau intr'o permanenta stare deprimata...
Poate ne sta scris in stele... mda.. sigur...!
Si o sa ne holbam toti pe cer noaptea sa vedem daca maine ne putem permite un Benz sau o bicicleta... totul este scris pe cer... trebuie doar sa stim sa citim... si daca trebuie sa citim printre randuri? :)
Poate destinul ne vrea cu Vila si noi ne impotrivim preferand un apartament la bloc... cine e destinu asta sa imi dea ce vrea el? de ce sa accept asa de la destin ceva ce nu l'am muncit din greu? cine e destinul asta sa se bage in viata mea... dar eu... ce caut in viata mea?
Daca vrei... este posibil sa si faci... oricum... suntem limitati de propriile ganduri... nu te tine nimeni in loc si poti face orice (in teorie)... in practica... ne'a invatat sistemul sa gandim constiincios si sa nu ne asumam riscuri... sa mergem la sigur si sa mancam sanatosul omologat de ei...
Inveti doar ceea ce iti este permis si lucrurile cu adevarat utile... iti stau la dispozitie si zi de zi... trecem pe langa ele fara sa le bagam de seama... un mar pe zi... putina miscare... citesti 2-3-10 pagini si mananci cu strictete cele 3 mese pe zi in limita caloriilor necesare...
Relatiile... le studiem... le invatam asa cum ar trebui sa fie si aplicam doar 5 poate 6% din comoditate sau poate din faptul ca de fel... suntem mai egoisti... de ce sa lasam de la noi cand se poate lasa... de la ei...
Suntem programati sa ne conformam... sa nu ne impotrivim si sa urmam cursul decadent al evolutiei...
EGOISTULE ! ! !
Cat de usor este sa fii egoist... asa te descurci mai repede cand vine vorba de cum sa traiesti bine... te gandesti la tine... si avand o singura persoana in vedere.. toata atentia fiind concentrata intr'un singur loc... ajungi sa te perfectionezi.. sa iti mearga toate asa cum ar trebui...
Daca ai cateva persoane in familie.. prieteni... prietena... egoismul tau scade... sau cel putin asa se asteapta ceilalti.. si trebuie sa ii impaci pe toti.. te pierzi din atentie si devii usor un samaritean care uita ca trebuie sa mai bea si el un pahar de apa sa nu se dezhidrateze pe caldura asta... dai ce poti celolalti si restul accepti ca fiind al tau... ramane doar sa justifici la sfarsit de zi cine merita si cine nu... sa ii pui pe toti in balanta si sa observi pe care ai favorizat si pe cine ai lasat codas...
Cat de corecti suntem atunci cand numim pe cineva egoist? atunci cand spui cuiva ca este egoist.. ca se gandeste numai la el.. nu ceri defapt o atentie pe care o vrei pentru tine? nu este o alta forma de egoism?
Toti suntem egoisti si cuvantul in sine poate nu ar avea un impact atat de mare daca l'am folosii doar in cazurile extreme...
Cand faci ceva... cand ceri ceva pentru tine.. ai un gram de egoism... te gandesti la tine... si atunci.. de nu il vedem ca pe ceva sanatos? (egoismul...)
miercuri, iulie 25, 2007
Ce simt... si de ce...
Ma simt uneori fara pic de vlaga si fara nici un rost pe lumea asta... nu ma vad raspunzand la intrebari de interviuri cu "Unde ma vad in 5 ani?" sau ce o sa fac atunci cand voi fi mare... nu vad nimic... imi fac doar planuri... ce imi place sa cred ca o sa fac, ca o sa ajung... in rest... nici cea mai vaga idee
Toti au pretentii si intentii bune... dar nu si pe scara mea de valori... toti te ajuta "dezinteresat" si toti iti vor binele... de aceea nu mi'l las luat!
Scriu pentru ca uit... si mai citesc asa din cand in cand sa imi aduc aminte ce simteam acum cateva ore, zile, luni sau ani... scriu pentru ca imi place... scriu pentru ca ma relaxeaza... vorbesc cu mine si din cand in cand mai aud si cate un ecou...
macelar si creator

Si stau si ma gandesc cum ar fi daca
daca se schimba
ochii verzi... din cand in cand
sa te cercetezi (pe tine)
Ce usor...! :)
Cu prezentul în buzunar
Merg rapid pe trotuar
Mă îndrept spre viitor
Ce ușor...! :)
Trec prin viață întrebător
Și am să mor neștiutor
Și neîmplinit
Și pricăjit
Că n-am realizat nimic
Fiind mereu prea plictisit
Am adormit, am ațipit
Și am judecat pripit
Gândurile celor mari.
Când am să plec, voi fi grăbit!
Cu pasul mare -negreșit-
Am să mă împiedic și am să cad
Și am să merg pe drum, sar gard
Înalt de fier... sau stau pe loc
Îmi trag suflarea și plec cu foc
Și mă grăbesc cu ritm alert
Cu gândul limpede și cert
Că orice om ce s-a născut
Și eu voi fi 'ntr-o zi pierdut!
Mai are rost?
vreo șase înaintea mea au fost...
și rând pe rând au lăsat urme grele...
mai are rost să'ncerc să schimb ceva?
în mintea răvășită a iubitei mele?
încerc să'ndrept ce alții au curbat
încerc să strâng ce alții au împrăștiat...dar
o înțeleg și știu că este greu...
și vreau ca cel bun să fiu tot eu...
să vin s'alint și să rămân,
s'alin durerile rămase!
e "profesoară"... m-a învățat
multe și frumoase
e minunată când e ea!
când are'ncredere în sine
și aș vrea s'o am în viața mea
s'o țin aievea lângă mine
Mă gândeam că eu sunt cel zdrobit,
că eu am marile probleme
am fost doar egoist, nechibzuit
căci ea e cea cu marile sechele...
Și m-am decis atunci să mă dedic ei!
să o feresc pe viitor de rele...
și noaptea și în timpul zilei
sunt protectorul calm al zânei mele...
și seară am stat și m-am gândit la ea, la tot ce ne legă posibi, la unde puteam ajunge și la câte puteam face împreună! problema era că nu știam încă ce e în mintea ei... oare gândea la fel?? era normal pentru ea să mă trateze cu respingere, cu frică... doar a trecut prin multe! trebuia doar să fiu mai precaut cu vorbele mele... și să fiu eu!... da... cu încredere, să fiu eu și nu aveam cum să dau greș.
o privesc când doarme...
un îngeraș!
și asta ca să fiu concis
iar când visează e'o splendaore
aș vrea să știu ce e în vis...





