Cateodata...

Poate ca atunci cand dau de greu clachez... gandesc asa ca ar fi mai bine fara... stau singur sa nu dau socoteala nimanui... sa nu mi se ceara explicatii.. de ce am facut asa.. de ce am spus ce am spus..

Poate ca sunt las si de fiecare data cand se strang toate in jurul meu si simt ca nu mai fac fata imi caut refugiu in somn...

Poate ca incerc sa simplific toate in jurul meu si de multe ori nu imi iese dar asta nu inseamna ca ma opresc din incercari... incerc pana imi iese... nu vreau sa imi complic viata mai mult decat trebuie si pana acum nu am reusit sa am doua luni legata fara sa imi fac griji.. fara sa imi pese sau fara sa fiu agitat si in cateva momente si sa simt ca ma sufoc...

Poate ca asa e normal sa fim tot timpul dezamagiti de cei din jurul nostru si eu de obicei ma aflu in jurul multora... unde nu e bine cu mine plec... si ma refugiez in somn... o fortareata inconstienta care ma regleaza si ma pune din nou in echilibru... toti avem refugiile noastre... eu il am pe asta.. si sunt castigat ca nu trebuie sa fac mare drum sa ajung la el.. ma multumesc cu un loc unde sa imi asez capul..

Poate ca atunci cand ma las dus de val si promit atatea cineva pe undeva cumva se asigura sa nu rezolv nimic din ce am promis.. asta nu inseamna ca nu vreau... "nu exista nu pot"... o mare vrajeala optimista... un text care il vari pe gat altuia inainte ca el sa ti'l trimeata tie... exista si este in toti... nu putem face compromisuri.. nu putem iubi fara prejudecati, idei preconcepute sau altruist, nu putem avea rabdare si nu putem cu siguranta inlatura egoismul din noi... "nu exista nu pot" asta nu este decat o expresie pervers de optimista care te forteaza sa crezi in tine si sa risti sa incerci... nu iti garanteaza si reusita... nimic nu vine garantat si nimic nu pleaca din tine fara putin efort...

Incerc sa impac pe toata lumea si de multe ori uit de mine... cer mult pentru propria'mi persoana cateva ore de somn?

"o viata o ai si pe aia o dormi" alta balarie verbala care nu o inteleg...

ce se intampla cu toate pierdute pentru ca nu ai ras?
ce se intampla cu toate clipele in care nu ti'am spus ca te iubesc?
ce se intampla cu toate momentele care trec pe langa noi fiindca suntem prea ingropati in televizor?
ce se intampla cu toate orele pierdute intr'un loc de munca infect?
ce se intampla cu toate orele de romantism care le puteam avea in loc sa ne certam?

se pierd toate.. o viata ai si o pierzi in atatea moduri... somnul este cel mai nevinovat dintre ele... il aleg pe el... restul nu mi le iert si incerc sa le recuperez macar jumate...

cum sa raman optimist? cum sa fiu idealist? cum sa am vise cand de fiecare data cand imi iau cateva pene si visez ca ma inalt toti ma calca in picioare si ma fac sa ma simt ca un papagal.. nicidecum ca mi'as lua zborul...

nu ascult de parerea nimanui... am sa fac mereu ca mine si daca gresesc am sa imi asum vina si am sa invat din ea... nu'mi spune ca intelegi ce simt si nici macar nu te obosi sa imi spui ca vrei sa schimbi ceva cand tot ce astepti este ca lucrurile mele mai de pret trebuie sa se raporte toate la persoana ta... nu putem fi o singura persoana cum ai auzit in atata beletristica... suntem doua persoane diferite si in cel mai bun caz ne putem completa pe cateva planuri... dar lasa'mi individualitatea caci altfel voi fi o persoana care nu se mai iubeste si atunci... fi sigura ca nu ma vei putea iubi nici tu...

daca nu sunt bun asa cum sunt... daca nu ma accepti si cu bune si cu rele... cautati jumatatea in altcineva si stai impacata cu gandul ca ai incercat... mi'e bine si singur... mi'e bine cand sunt eu cu mine si unul din noi imi vegheaza somnul...